Platforma TollRo marchează o schimbare majoră în infrastructura din România, reprezentând trecerea oficială pentru vehiculele grele de la modelul tradițional al rovinietei bazate pe timp la un sistem european modern de taxare în funcție de distanța parcursă.
Cuprins:
Noua taxare TollRo, valabilă de la 1 octombrie 2026, vizează vehiculele destinate transportului de marfă cu o masă maximă autorizată de peste 3,5 tone. Pentru autoturisme și vehiculele comerciale ușoare de până la 3,5 tone, se menține formatul achiziției pe perioade fixe de timp, însă tarifele rovinietei au fost complet restructurate, fiind acum calculate diferențiat, în funcție de norma de poluare Euro a vehiculului.
La nivelul Uniunii Europene se conturează trei mari abordări în privința taxării rutiere. Prima dintre ele este taxarea electronică la kilometru de tip free-flow, implementată în TollRo -România - și în Germania prin tehnologie satelitară, respectiv în Austria prin sisteme cu microunde bazate pe dispozitive obligatorii de bord.
Cea de-a doua abordare presupune taxarea fizică pe sectoare de drum la bariere, specifică Franței și Italiei.
Cea de-a treia variantă constă în vinieta electronică pe timp, întâlnită la autoturismele din țări precum Cehia, Slovacia sau Ungaria.
Germania a fost pionierul mondial în implementarea taxării prin satelit pentru vehicule grele, un model replicat parțial și de România prin platforma TollRo. În Germania, camioanele folosesc un dispozitiv de bord (OBU). Aparatul comunică în permanență cu sateliții de geolocalizare pentru a determina poziția exactă a vehiculului pe hartă.
Dispozitivul are stocată în memorie harta digitală a întregii rețele rutiere taxabile din Germania. Când coordonatele GPS arată că vehiculul a intrat pe o autostradă sau pe un drum federal supus taxării, aparatul începe să înregistreze automat kilometrii parcurși. Datele privind distanța parcursă sunt transmise criptat către centrul de calcul Toll Collect prin rețelele de comunicații mobile.
Pe autostrăzi există porți metalice (portaluri) dotate cu camere video și senzori tridimensionali. Acestea nu încasează taxa, ci doar scanează numerele de înmatriculare și verifică prin infraroșu dacă vehiculul de pe șosea are un OBU activ care transmite corect datele din satelit.
În Germania, prin sistemul LKW-Maut administrat de Toll Collect, taxarea electronică la kilometru de tip free-flow se bazează pe o infrastructură avansată de tehnologie satelitară (GNSS). Dispozitivele de bord (OBU) ale camioanelor folosesc module GPS/Galileo pentru a se localiza pe o hartă digitală preinstalată și transmit automat distanța parcursă către rețeaua centrală prin conexiuni mobile, eliminând necesitatea unor porți fizice de taxare pe autostrăzi.
Prin acest mecanism, camioanele de peste 3,5 tone plătesc în medie între 0,27 și 0,35 euro pe kilometru pentru ansamblurile mari de peste 18 tone cu 5 sau mai multe axe din clasa Euro VI. Tarifele sunt influențate direct de clasa de emisii CO2 și de poluare, ceea ce face ca vehiculele mai vechi din clasele Euro III până la V să achite taxe considerabil mai mari, sistemul stimulând ecologizarea flotelor. Controlul corectitudinii plăților se realizează digital, prin scanarea automată a numerelor de înmatriculare de către portaluri metalice fixe și unități mobile de control dotate cu senzori 3D și camere video. Pe de altă parte, spre deosebire de vehiculele grele, autoturismele și vehiculele ușoare de până la 3,5 tone circulă în continuare gratuit pe întreaga rețea de autostrăzi germane.
În Austria se folosește un sistem mixt format din GO-Maut pentru vehiculele grele și vinietă pe timp pentru autoturisme. Spre deosebire de tehnologia satelitară, sistemul austriac pentru camioanele de peste 3,5 tone se bazează pe o infrastructură terestră de tehnologie cu microunde (DSRC) de scurtă distanță (5,8 GHz).
Din acest motiv, transportatorii sunt obligați prin lege să instaleze pe parbriz un dispozitiv obligatoriu de bord numit GO-Box. Acesta nu utilizează GPS, ci comunică prin unde radio cu sutele de porți metalice (gantry) instalate de operatorul ASFINAG la fiecare nod rutier, încasând automat taxa în momentul trecerii pe sub ele.
Prin acest mecanism, utilizarea dispozitivului GO-Box generează un cost mediu situat între 0,32 și 0,57 euro pe kilometru fără TVA, variind în funcție de numărul de axe, clasa de poluare și emisiile de CO2. În plus, pe anumite secțiuni montane speciale, cum ar fi autostrăzile A13 Brenner sau A10 Tauern, se percep taxe suplimentare substanțiale pentru fiecare trecere, unde antenele radio înregistrează tarife speciale de tranzit.
Pentru autoturisme și vehicule ușoare, sub 3,5 tone, Austria menține un sistem complet separat: o vinietă fixă pe timp, disponibilă în format fizic sau digital, cu tarife stabilite la 9,6 euro pentru o zi, 12,8 euro pentru 10 zile, 32 euro pentru 2 luni și 106,8 euro pentru un an întreg.
În Franța, sistemul Péage se bazează pe a doua mare abordare europeană: taxarea fizică pe sectoare de drum, gestionată de operatori privați concesionari. Acest model presupune o plată strict proporțională cu distanța parcursă, realizată fie la stațiile tradiționale cu barieră (sistem închis cu bilet), fie automatizat prin benzi dedicate utilizatorilor de dispozitive electronice de bord de tip Télépéage.
În plus, rețeaua franceză trece printr-o modernizare accelerată către tronsoane de tip Flux Libre (Free-Flow), unde barierele sunt eliminate complet, iar taxarea se face prin porți digitale dotate cu senzori și camere video în timp ce vehiculul rulează cu viteză de autostradă.
Prin această infrastructură, camioanele de peste 3,5 tone achită între 0,2 și 0,4 euro pe kilometru pe majoritatea autostrăzilor concesionate, tariful depinzând strict de numărul de axe, înălțimea totală a vehiculului și operatorul privat al tronsonului respectiv.
Spre deosebire de țările din Europa Centrală care folosesc vinieta fixă, în Franța și autoturismele sunt taxate pe kilometru. Pentru acestea, taxa variază în medie între 0,07 și 0,1 euro pe kilometru, ceea ce înseamnă că o călătorie de la Paris la Nisa, pe o distanță de aproximativ 900 de kilometri, ajunge să coste în jur de 80 până la 90 euro doar în taxe de autostradă.
În Italia, rețeaua Autostrade funcționează tot după taxarea la kilometru pe bază de concesiuni private. Infrastructura colectează taxele la bariere plasate la punctele de ieșire de pe autostradă, prin stații fizice unde șoferii pot plăti manual sau electronic.
Pentru decongestionarea traficului, sistemul este puternic digitalizat prin utilizarea dispozitivelor de bord de undă scurtă (DSRC) precum Telepass, sau prin carduri dedicate de transport de tip Viacard, care permit ridicarea automată a barierelor fără oprirea completă a autovehiculului.
În cadrul acestui sistem, pentru ansamblurile mari de transport de marfă cu 3 până la 5 axe, costurile se situează între 0,15 și 0,22 euro pe kilometru, fiind ușor mai reduse comparativ cu cele din Franța. În mod similar cu modelul francez, autoturismele nu beneficiază de un tarif fix pe timp, ci plătesc în medie între 0,07 și 0,09 euro pe kilometru. Tariful final este calculat strict pe distanța parcursă între punctele de intrare și cele de ieșire din rețeaua de autostrăzi, oferind un sistem echitabil, dar costisitor pentru deplasările pe distanțe lungi.
Tarifele oficiale pentru camioanele de peste 3,5 tone sunt calculate în lei și variază între 0,08 și 0,62 lei pe kilometru (0,015 – 0,116 euro/km). Prețul exact depinde de tonaj, clasa Euro și tipul de drum, tarifele pe drumurile naționale fiind reduse la jumătate față de cele de pe autostrăzi. România rămâne considerabil sub nivelul de taxare din Germania sau Austria.
În schimb, în ceea ce privește vehiculele egale sau sub 3,5 tone, de la 1 octombrie 2026, tarifele la rovinietă vor fi diferențiate în funcție de norma de poluare.
Astfel, pentru autoturisme, pentru 1 zi, costul variază între minim 20 lei (3,7 euro pentru electrice) și maxim 29 lei (5,4 euro pentru Euro 0-III). Pentru 1 an, taxele sunt cuprinse între 228 lei (42,7 euro pentru vehicule electrice), 254 lei (47,5 euro pentru Euro VI), 292 lei (54,7 euro pentru Euro V/IV) și 330 lei (61,8 euro pentru normele mai vechi Euro III–0).