Șocant. Cum arată mâinile unui om al străzii într-o zi de iarnă. Se încălzește, uneori, la aburii unui canal
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Se pierde printre fulgii de neașitrecătoriigrăbițisăajungăacasă. El nu are casă. Sau, mai bine zis, o casă a lui. Casa lui este strada. De ani buni, a învățatsăsupraviețuiască zilelor, amestecând iernile cumplite și verile dogoritoare. Patîi este o gură de canal, iar masă, caldarâmul murdar călcatînpicioare de semenii lui. Oamenii locului îlștiu de Viorel.Aruncăînpâinearuptă o felie de salam. Apoi alta, șialta, jucându-seînainte cu ele. Nu ai cum să nu-i observi mâinile bolnave șidegetele albe, crăpate, asemănătoare unui zid stricat, proaspătvăruit. O imaginecât o mie de cuvinte, un alb dureros de strident, obsedant, carerosteștetăcutpovesteatristă a omului ajunsînstradă.
“E un om bun, cuminte, nu dintre aceia răi. Îi aduce lumeamâncare, lichide calde și haine, trăieștedinmilășipomană”, spune despre el o femeie. “Are perioade când este bine îmbrăcât, primește lucruri bune, nu zdrențe, dar pe parcurs îlfură camarazii de stradă. Săracul, e dus cu minteaîn lumea lui, nu vorbește. L-au mai luat autoritățilecareadună oamenii străzii, să-l ducăîncasele acelea făcute special pentru cei necăjiți, însăpleacă de acolo. Nu stă. Și n-au ce să-i facă, legat nu-l pot ține. Seîntoarce pe gura lui de canal, parcă-l cheamă cineva dinăuntru. Zi, noapte, frig sau cald, îlgăsești mereu aici. E drept, și-a mai schimbat locul de cândtot construiesc ăștia metroul, dar e la vedere, prin apropiere. Asta-i soarta lui, își duce crucea, ce poate săfacă?!”îlcompătimește cu sinceritate femeia, sărind brusc la o cu totul altă idee: “ Nu fură, nu daîn cap, trăiește cum poate. Și, săștiți, are momente când este ordonat, adună chiar hârtiile aruncate pe stradă de necioplițiși le duce el la coșul de gunoi”.
Parcăsă confirme vorbele femeii, Viorel aranjeazăînainteasa, ladungă, bocancii, pâineașisticla cu bere ieftină. Scuturăîn aer pledul care-i înveleaînainte corpul șiîl pune, broboadă, pe cap. Seașeazăușor pe gura de canal. Aburii calzi ai “casei” saleîlînvăluie rapid, ascunzându-l în ei. Se pierde, conturând o siluetă. Viața merge, chiar și pentru el, mai departe.
Citește și:
Gest impresionant făcut de un polițist pentru un bărbat fără adăpost care își dorea să facă un duș
