De ce ne obsedează crimele de la Caracal: „Este un eșec instituțional care ar fi putut să afecteze pe oricine, indiferent cât a studiat, cât câștigă sau unde-și face vacanțele”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dani Sandu este sociolog și în prezent este cercetător la Departamentul de Științe Sociale și Politice al Institutului European Universitar din Florența, Italia. A lucrat pentru Banca Mondială în Europa și Asia Centrală, unde a contribuit la dezvoltarea de politici sociale pentru grupuri marginalizate și tineri.
Cazul Colectiv a fost similar. Cazul Hexipharma a fost similar
Nu ne mai putem ascunde în bulă acum, nu mai putem ignora, cei din București, Cluj sau Timișoara, ce se întâmplă în mediul rural din România
Ce spune cazul Alexandrei despre societatea românească?
Pentru mine, cazul Alexandrei vorbește cel mai puternic despre profunzimea contradicțiilor și faliilor de conflict din societatea românească. Avem pe de o parte un cadru politico-legal care se declară preocupat de limitarea inegalităților între mediul rural și mediul urban, care vrea să ofere tinerilor dreptul de a studia cât mai mult și cât mai bine, iar pe de altă parte avem situația unei fete de 15 ani din mediul rural care, pentru a studia și a-și face o viață mai bună, a trebuit să meargă în altă localitate pentru meditații și să facă autostopul până acolo.
Avem pe de o parte instituții publice pe care trebuie să ne bazăm, care sunt plătite din taxele noastre pentru a ne proteja de boli, de criminali, pentru a asigura stabilitate
Iar pe de altă parte avem unii angajați sau lideri ai acestor instituții publice care se folosesc de pozițiile lor pentru a comite abuzuri, pentru a se îmbogăți, deseori în detrimentul cetățenilor sau pentru a ocupa funcții pentru care nu sunt pregătiți
În ce alte feluri se manifestă aceste contradicții?
Avem pe de o parte o bucată de populație cinică, înrăită și trecută prin prea multe ca să ultragieze pentru încă un caz de ceva ce li se pare că văd în fiecare zi, iar pe de altă parte o bucată de populație care a trăit din ce în ce mai bine în ultimii ani, care își dorește și mai mult de la România și care nu poate accepta sub nicio formă ca și această poveste să se încheie fără o schimbare structurală spre bine.
În definitiv, cazul Alexandrei este un exemplu particular și extrem de încărcat emoțional pentru conflictul mocnit în care trăim
Ce vi se pare special în acest caz?
Conflictul acesta, eșecul instituțiilor care îngrădesc societatea, produce în fiecare zi astfel de exemple, însă pe majoritatea le ratăm sau le putem ignora, pentru că sunt suficient de mici, pentru că sunt suficient de departe, pentru că preferăm să ne uităm la o memă pe Facebook. Când apare un exemplu atât de intens, suntem cu toții obligați să vedem acest conflict în față, cu toate ramificațiile sale, cu toată urâțenia și absurdul său.
Nu ne mai putem ascunde în bulă acum, nu mai putem ignora, cei din București, Cluj sau Timișoara, ce se întâmplă în mediul rural din România
Și atunci ne înfuriem. Uneori ieșim pe stradă. Cerem schimbare. Cerem modernitate. Cerem ca astfel de cazuri să nu se mai repete niciodată.
Cum de am ajuns aici?
Cred că ne confruntăm cu o problemă ce mocnește de mai mulți ani. Simplificată la maxim, aș spune că ea vine din faptul că România bogată și progresistă nu înțelege foarte bine nevoile României rurale și deseori sărace, iar România săracă este din oficiu suspectă față de mai orice idee sau reformă radicală cerută de România bogată, tocmai pentru că aproape toate aceste reforme din trecut i-au îngreunat ei situația. Acest conflict generează și neînțelegeri între ce fel de instituții ne dorim, ce fel de lideri politici votăm, ce fel de schimbări sunt necesare ”pentru a fi mai bine”, cine este responsabil pentru situația de față și alte întrebări vitale pentru orice fel de nou contract social.
Și nu este un conflict pentru care vreuna dintre părți să fie singura vinovată. Suntem parte din aceeași societate, însă interesele noastre au fost deseori incompatibile în trecut
Drept urmare, împăcarea acestui conflict a dezvoltat multe din contradicțiile despre care vorbeam mai sus.
Ce putem învăța din acest caz?
Poate tocmai energia copleșitoare care a învăluit cazul Alexandrei, cum s-a întâmplat în trecut și cu alte traume colective ale României, este ceea ce poate reduce din distanța între cele două Românii aflate în conflict politic.
Putem învăța din asta că eșecurile instituționale pot afecta pe oricine, oricum și oricând – de aceea avem nevoie de instituții puternice, pentru care cei mai bogați pot și trebuie să plătească mai mult, dar și de instituții eficiente, pentru care trebuie promovați oameni capabili, chiar dacă nu sunt din partidul sau grupul preferat
Mai mult decât orice, cred că acest caz este o bună oportunitate de dialog, în care să acceptăm care sunt problemele de care suferim și cum să descoperim un plan funcțional pentru viitor.
