Sora lui Joshua Poptean, unul dintre cei patru români care au pierit în atentatele de la World Trade Center: «Pe fratele meu l-au identificat după dantură»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Joshua şi fraţii lui, Vasile, Ovidiu şi Ioan, sora Iudita, mama şi bunica sa s-au mutat peste Ocean, la Estera, în 1981. Aşa a început aventura americană a unui puşti de 17 ani pe atunci . Atras de metropola americană New York, Joshua a lucrat ca taximetrist şi în construcţii. În 2000 s-a angajat ca manager de proiect la Bronx Builders. Viaţa lui s-a terminat brusc, un an mai târziu, pe 11 septembrie, când se afla în Turnul de nord al World Trade Center, pentru o întâlnire cu managerii unui restaurant care urma să fie renovat.
“În acea zi, m-a sunat Iudita să-mi spună că două avioane s-au ciocnit de Turnurile Gemene. Nu-mi închipuiam atunci că fratele meu se zbate să scape cu viaţă din acel coşmar! L-am sunat, dar nu am reuşit să dau de el. După o lună de aşteptare şi de căutări, Vasile a primit un telefon prin care i s-a comunicat că i-au găsit corpul lui Joshua. L-au identificat după dantură”, povesteşte Estera.
Cuprins:
Sora lui Joshua susţine că fratele ei ştia că va muri: “Cu doi ani înainte de acele evenimente, ne-a povestit că a avut un vis prin care Dumnezeu l-a înştiinţat că va muri şi că toată lumea va afla de drama lui. În vis i s-a spus că asta se va întâmpla într- un an. N-a fost unul, au fost doi, dar Joshua era sigur că o să moară. Chiar îi dăduse brăţara lui din aur şi multe alte lucruri personale fratelui său Ovidiu”.
Estera spune că era să-şi mai piardă un frate pe 11 septembrie: “Cu o zi înainte de atentate, Ovidiu era la Joshua, la New York. A fost invitat să vină şi el la întâlnirea de la etajul 104 al Turnului de nord, dar a refuzat. Aşa a scăpat”.
S-au adunat la New York
Zilele acestea, întreaga familie Poptean se află la New York, pentru a-l comemora pe Joshua. Cu toţii au fost invitaţi de
autorităţile americane, care chiar i-au plătit biletul de avion şi cazarea mamei Aurelia. “Fratele nostru merită să-l pomenim. Era sufletist, ajuta pe toată lumea, era o persoană deosebită”, spune Estera.
Au mai pierdut un frate
Cu fix 13 ani înainte, în 1988, mama lui Joshua trecea prin altă dramă: i-a murit primul băiat, în vârstă de 18 ani, după ce s-a împuşcat accidental în burtă. “După ce şi-a pierdut al doilea fiu, pe Joshua, mama repeta încontinuu: «De ce? De ce?». Într-o zi a auzit o voce care i-a spus:
«
Pentru atâtea zile s-a născut». De atunci a acceptat moartea lui”, povesteşte Estera.
A ajutat copiii din România
Estera are în Portland un aşezământ în care îngrijeşte 15 bătrâni şi a înfiinţat o societate prin care ajută copiii din întreaga lume. “Am dus mai multe containere cu haine în România, la Alba. Chiar şi Joshua a însoţit un transport. Acum am venit la New York, pentru comemorarea fratelui meu, direct din Africa. Am fost cu ajutoare şi pentru copiii de acolo”, încheie Estera.
Ana Birchall:«Timp de trei zile, soţul meu a crezut că nu mai sunt în viaţă»
În afară de cei patru români care şi-au pierdut viaţa în ziua fatidică, alţi câţiva au scăpat de pecetea morţii. Printre aceştia se numără şi politiciana PSD Ana Birchall, 38 de ani, care a povestit, pentru revista Unica, modul în care a trăit acele zile.
“Pe 11 septembrie mă vedeam cu un client la ora 9.00 (n.r - Ana Birchall este avocat), în Turnul Geamăn 2, la etajul 42. În dimineaţa aceea, fiul meu, Andru, plângea non-stop. Am sunato pe doamna cu care trebuia să mă întâlnesc şi am amânat întrevederea până la 12.00. Martin, soţul meu, era atunci în România. Greşeala mea a fost că nu l-am sunat să-i spun că n-am mai plecat de acasă. Trei zile a crezut că nu mai sunt în viaţă, pentru că nu am putut vorbi la telefon, deoarece liniile erau întrerupte”, a mărturisit Birchall.
Ultimele clipe ale conaţionalilor ucişi
Ora 7.10. New York, cartierul Queens. În zona de la periferia New Yorkului, soţii Alexandru şi Elena Lazăr şi-au condus fiul spre staţia trenului metropolitan. Era grăbit să prindă trenul dinspre Queens spre Brooklyn. Eugen (foto) a luat micul dejun în fugă şi a schimbat câteva vorbe cu mama şi cu tatăl său. Ultimele cuvinte: “Vorbim mai târziu”. Românul şi-a pierdut viaţa în Turnul de nord, în care lucra, la etajul 103.
Ora 8.30. Soţii Alexandru şi Corina Stan (foto) urcă spre birourile lor din WTC, aflate la etajul 103. Atât Eugen Lazăr, cât şi soţii Alexandru şi Corina Stan erau angajaţi ai corporaţiei de investiţii Cantor Fitzgerald, cu sediul la etajele superioare ale Turnul de nord. Firma ocupa cinci niveluri, respectiv etajele 101 - 105, aflate la aproape 400 de metri înălţime faţă de sol.
Ora 8.40. Inginerul român Joshua Poptean, trimis de şefii săi de la firma Bronx Builders, aşteaptă la etajul 106 discuţia cu managerii unui local. Aceştia urmau să ajungă la 9.00, dar Joshua, meticulos, a venit mai devreme, ca să-şi pregătească ideile şi să-şi limpezească gândurile cu o cafea tare. Restaurantul trebuia reamenajat, iar firma lui avea mare nevoie de contractul respectiv.
Iată cum a venit iadul pe pământ
Pe 11 septembrie 2001, 19 terorişti au deturnat patru avioane comerciale care se deplasau către San Francisco şi Los Angeles de la Boston, Newark şi Washington D.C. (Aeroportul Internaţional Dulles Washington).
8.46 a.m.: Avionul Boeing 767 al companiei American Airlines, care realiza pe 11 septembrie 2001 zborul numărul 11, s-a prăbuşit în Turnul de nord al World Trade Center.
9.03 a.m.: Zborul United Airlines 175 a lovit Turnul de sud.
9.37 a.m.: Zborul American Airlines 77 loveşte Pentagonul.
10.03 a.m.: Zborul United Airlines 93, a cărui ţintă finală se presupune a fi fost fie Capitoliul Statelor Unite, fie Casa Albă, s-a sfârşit lângă localitatea Shanksville, Pennsylvania, după ce pasagerii s-au luptat cu teroriştii.
9.59 a.m.: Turnul de Sud se prăbuşeşte după 56 de minute de când a fost lovit.
10.28 a.m: Turnul de nord se prăbuşeşte după 102 minute.
17.20 a.m.: Odată cu prăbuşirea Turnului de nord, a fost avariată şi clădirea WTC 7. Din cauza incendiilor, blocul s-a dărâmat.
- 2.993 de oameni şi-au pierdut viaţa în atentatele de la 11 septembrie 2001, inclusiv cei 19 terorişti: 246, în cele patru avioane (din care nu a supravieţuit nimeni), 2.603, în New York, în clădiri şi la sol, şi 125, la Pentagon.
- 24 de persoane sunt şi la această oră date dispărute.
- Toţi morţii din atacuri au fost civili, cu excepţia a 55 de militari care au pierit la Pentagon.
- Peste 90 de ţări, printre care şi România, şi-au pierdut cetăţeni în atacurile de la World Trade Center.
- 17.400 de civili se aflau în complexul World Trade Center în momentul atacurilor.
Ei au avut noroc
Şi-a scos colegii din turnul ce tocmai fusese lovit de avion
Românul Nicu Benesch (56 de ani, foto) se afla la 11 septembrie într- unul din Turnurile Gemene, la etajul 14, unde lucra ca şef al departamentului IT în cadrul companiei Dun & Bradstreet. Benesch a povestit pentru revista Unica momentele cumplite din acea dimineaţă.
“Am simţit două şocuri. A fost ca un cutremur. M-am întors imediat la biroul meu şi am văzut pe fereastră cum cad bucăţi. Mi-am luat colegii şi i-am dus pe scări, spre ieşire. Am ieşit primul şi, încet, încet, în grupuri de câte 3-4, i-am scos pe toţi.(...) Când m-am întors să-mi iau maşina, am văzut cele mai dure, cele mai profunde imagini care mi-au rămas în minte. Am văzut pe jos bucăţi de carne, erau ca la măcelărie”, a dezvăluit Benesch.
Atentatele l-au convins să trăiască viaţa la maximum
Andrei Floroiu (39 de ani, foto) abia se mutase la New York, pe 1 septembrie. În acea zi, el se afla în cartierul Queens, opus Manhattanului. A resimţit din plin şocul americanilor la tragedia ce avusese loc.
“Mi-a întărit ideea că trebuie să fii sigur că trăieşti şi ziua de azi, că nu ştii niciodată cum va fi mâine sau dacă va fi”, a spus Andrei pentru revista Unica.
A văzut cum oamenii se aruncau în gol din turnuri
Saviana Stănescu (40 de ani, foto) ajunsese pe 23 august la New York, unde făcea un master la o Universitate de lângă World Trade Center. Tocmai ieşea de la metrou când a aflat că lovise primul avion, a văzut oamenii cum se aruncau în gol.
“Era o situaţie înspăimântătoare, mai ales pentru mine, care nu aveam familie şi m-am trezit singură în nebunia aia. Era un fel de paralizie combinată cu spaimă”, a spus Saviana.
Citeşte în revista Unica din septembrie povestea românilor care au scăpat de moarte
