Medicul şi asistenta care au făcut o transfuzie greşită de sânge, puşi sub acuzare pentru ucidere din culpă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Medicul şi asistenta medicală de la Spitalul de Arşi din Capitală care în iunie i-au făcut unei femei o transfuzie greşită de sânge au fost puşi sub acuzare pentru ucidere din culpă, de către procurorii Parchetului Tribunalului Bucureşti.
Femeia, în vârstă de 68 de ani, a ajuns la Spitalul de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri din Bucureşti în noaptea de 13 spre 14 iunie, atunci i-a fost făcută o transfuzie greșită de sânge cu grupa de sânge B, deşi aceasta avea grupa A, şi a murit la o săptămână după internare.
Purtătorul de cuvânt al spitalului, Adrian Stănculea, declara atunci că, în noaptea în care femeia a ajuns la spital, în stare gravă, au fost “nişte vicii de procedură”. El a precizat că, atunci când a ajuns la spital, femeia era "în şoc hemoragic, cu muşcături de câine, oase rupte şi o mână atârnând, iar în camera de gardă i s-a spus că are grupa de sânge A, dar la perfuzie i-a fost pus sânge din grupa B".
Cauza decesului nu ar fi fost transfuzia greșită de sânge
“Pacienta a primit o grupă de sânge pe care nu trebuia să o primească. Evenimentul a fost descoperit şi am luat toate măsurile necesare. Pacienta a mai fost la noi în spital încă şapte zile, i s-au făcut şedinţe de dializă, a decedat cam la şapte zile distanţă, dar, după părerea mea de medic, nu legat de accidentul transfuzional. Sigur că, la starea ei generală gravă, un accident transfuzional, a cărei unică manifestare a fost insuficienţa renală acută, nu i-a fost benefic, dar nu asta a fost cauza decesului”, a spus Stănculea.
El a precizat că, din punctul său de vedere, ca medic, cauza decesului nu a fost transfuzia. "Dacă asta ar fi fost cauza decesului, s-ar fi întâmplat atunci, nu la şase zile distanţă. (...) După un asemenea incident, singurul tratament pe care poţi să îl faci este dializa. A avut trei şedinţe de dializă, iar analizele biochimice au indicat că valorile se normalizaseră: nu mai avea retenţie azotată, nu mai avea bilirubină. Fluxul urinar încă nu şi-l reluase, dar dacă lucrurile ar fi mers normal şi nu ar mai fi avut şi altă boală de bază, vârsta pe care o avea şi o leziune, după părerea mea, gravă, lucrurile ar fi putut merge altfel. E greu de spus cum evoluează”, a spus Stănculea.
