Structuri ciudate găsite în sângele pacienților cu Long COVID, responsabile pentru oboseală și „ceață mentală”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O modificare fizică subtilă a organismului ar putea contribui la starea de rău persistentă pe care o experimentează unele persoane după infectarea cu COVID-19, relatează Science Alert.
Cuprins:
Structuri microscopice neobișnuite
Analizând probe de sânge de la pacienți cu COVID de lungă durată, o echipă de cercetători a identificat structuri microscopice neobișnuite care ar putea sta la baza simptomelor precum ceața mentală și oboseala. Dacă această ipoteză se confirmă, ar putea deschide calea către noi modalități de tratament.
„Acest studiu evidențiază o asociere solidă între biomarkerii care indică activitatea trombo-inflamatorie și COVID-ul de lungă durată. Descoperirea acestor legături oferă nu doar o posibilă nouă metodă de diagnostic, ci și ținte terapeutice promițătoare, cu potențialul de a îmbunătăți semnificativ managementul clinic”, afirmă echipa condusă de geneticianul Alain Thierry de la Universitatea Montpellier, Franța.
Deși motivul pentru care unele persoane prezintă simptome luni sau chiar ani după o infecție cu SARS-CoV-2 rămâne încă un mister medical, se bănuiește implicarea mai multor mecanisme.
Una dintre ipoteze, propusă în 2021 de fiziologul Resia Pretorius de la Universitatea Stellenbosch (Africa de Sud), sugerează existența microcheagurilor: cheaguri de sânge extrem de mici, neobișnuit de persistente, mai reduse ca dimensiune decât cele asociate cu accidentele vasculare sau tromboza, dar suficient de mari pentru a afecta circulația în capilare.
Probe analizate cu ajutorul citometriei în flux imagistică și microscopiei cu fluorescență
În 2022, Thierry și echipa sa au arătat că pacienții cu COVID prelungit prezintă niveluri ridicate de capcane extracelulare ale neutrofilelor (NET-uri) – rețele lipicioase de ADN și enzime eliberate de leucocite pentru a captura agenți patogeni.
Noua cercetare – realizată în colaborare de Pretorius și Thierry – indică faptul că aceste două elemente, NET-urile și microcheagurile, ar putea interacționa în sângele pacienților cu COVID de lungă durată.
Folosind citometrie în flux imagistică și microscopie cu fluorescență, cercetătorii au analizat probe de sânge de la 50 de pacienți cu simptome persistente și 38 de persoane sănătoase. Voluntarii sănătoși au fost recrutați din Franța și Africa de Sud.
Număr mai mare de microcheaguri la pacienții cu coronavirus
Rezultatele au arătat că pacienții cu COVID de lungă durată prezentau un număr mult mai mare de microcheaguri – de aproximativ 19,7 ori peste valoarea mediană din grupul de control.
Aceste microcheaguri erau și mai mari decât cele identificate la persoanele sănătoase. Totodată, nivelul crescut al NET-urilor se corela cu numărul crescut de microcheaguri.
Cercetătorii au descoperit însă un element nou: NET-urile păreau încorporate fizic în microcheaguri, un fenomen nereportat până acum. Această structură a fost observată atât la pacienți, cât și la voluntarii sănătoși, ceea ce este logic, deoarece rețeaua adezivă a NET-urilor favorizează coagularea.
În mod normal, NET-urile se descompun rapid după ce își îndeplinesc rolul, însă atunci când sunt produse în exces sau persistă prea mult, pot contribui la probleme circulatorii precum tromboza și ateroscleroza.
Microcheagurile sunt mai rezistente la fibrinoliză
La pacienții cu COVID prelungit, această interacțiune era însă mult mai accentuată, sugerând că microcheagurile astfel formate ar putea fi mai rezistente la fibrinoliză, procesul prin care organismul descompune cheagurile.
„Descoperirea sugerează existența unor interacțiuni fiziologice între microcheaguri și NET-uri care, atunci când se dereglează, pot deveni patogene”, explică Thierry.
Diferențele au fost atât de evidente, încât un sistem de inteligență artificială a reușit să distingă probele pacienților cu COVID de lungă durată cu o acuratețe de 91%.
Acest lucru indică faptul că microcheagurile și NET-urile ar putea fi utilizate ca biomarkeri pentru diagnosticarea acestei afecțiuni, care s-a dovedit greu de identificat prin metode obișnuite.
Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetarea este încă în fază incipientă. Sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili o relație cauzală clară între microcheaguri, NET-uri și COVID-ul prelungit.
Totuși, înțelegerea acestor mecanisme ar putea reprezenta un pas important spre ameliorarea simptomelor pentru persoanele afectate. Studiul a fost publicat în Journal of Medical Virology.
