VIDEO Studenții de la Universitatea Transilvania Brașov protestează în stradă și cer dreptul la muncă: „Nu studiem pe burta goală!”

Cum învățământul de stat „gratuit” devine tot mai scump, studenții au ieșit la proteste împotriva rectorului Ioan Vasile Abrudan. Prima cerință a revoltaților: anularea prezenței obligatorii, astfel încât studenții să poată munci în cursul facultății. „Nu studiem pe burta goală!”, au strigat ei, sub geamurile rectoratului.

Taxa – 3.850 de lei pe an, căminul – 700 de lei pe lună

Multe comentarii pro sau contra s-au iscat după ce ministrul Educației l-a sfătuit pe un student să își ia un job.

„Nu vreau să vă supăr, dar cumva poate că m-aș gândi să îmi iau un job part-time. Știu, noi nu avem cultura asta, dar eu sunt mai familiarizat un pic cu mediul american, în care studenții au un job part-time”, i-a spus Daniel David unui tânăr, la o întâlnire cu reprezentanți ai organizațiilor studențești.

Ministrului îi dau dreptate, surprinzător, protestele care au început acum două săptămâni, la Universitatea Transilvania Brașov. Studenții cer de la conducerea UNITBV să le fie respectat nici mai mult, nici mai puțin decât dreptul la muncă.

Cum s-a ajuns la o astfel de cerință? Printr-o hotărâre de Senat, conducerea Universității a decis să impună prezență obligatorie la toate activitățile didactice din orarul de studii. O regulă care îi împiedică pe studenți să aibă și un serviciu, în timpul facultăți.

Legea învățământului superior, nr. 199 din 2023, stipulează doar un număr maxim de ore – opt – pentru activitățile didactice prevăzute în programul unei zile. Chestiunea prezenței, scrie legea, este lăsată la latitudinea șefilor de catedră, nu a conducerii universităților.

Această măsură a UNITBV – 21.700 de studenți, 18 facultăți, cea mai mare universitate din centrul țării – reprezintă, de fapt, doar picătura după care s-a revărsat paharul nemulțumirilor. Studenții cer condiții decente în cămine, spații suficiente și dotate corespunzător pentru cursuri, reprezentare reală în forurile decizionale ale Universității, transparență, deschidere către dialog și, nu în ultimul rând, respect din partea conducerii și a corpului profesoral.

„Orele obligatorii nu le permit studenților să lucreze. Domnul rector ne-a spus că el ne-a oferit patru ore pauză. Nu sunt patru ore legate, de fapt. Poate fi o pauză de două ore în orar, apoi alte două pauze de câte o oră”, explică Irina, 20 de ani, studentă în anul II la Sociologie.

„Pentru mine, personal, nu este o problemă. Sunt din Brașov și mi-e mai ușor. Dar știu persoane care nu au bani, de la părinți sau de la alte persoane, să plătească facultatea. Taxa anuală la sociologie este de 3.850 de lei, iar căminul, pentru studenții pe locurile cu taxă, este de 700-800 de lei. La buget, locul în cămin e 500-600 de lei pe lună. Și-acuma, în cămin, au pus și program de apă caldă, și căldură. Fix când studenții sunt la cursuri, curge apa caldă. Mai sunt și gândaci, mucegai, îți pică tavanul în cap, tot felul de probleme. Domnul rector ne-a răspuns că nu e treaba lui”.

Revoltele în Brașov: de la „Vrem pâine!” la „Vrem empatie!”

În fața clădirii Rectoratului UNITBV, aflată pe un bulevard destul de circulat din Brașov, s-au strâns în jur de 50 de studenți. E al doilea miting, organizat oficial. Două mașini de poliție și o dubă a Jandarmeriei staționează în colțul clădirii, ca la orice adunare publică regulamentar organizată.

Studenții și-au scris dorințele pe cartoane mai mari sau mai mici, le-au scris cu marker negru pe hârtia brună și trebuie să te apropii să le citești. Iar unii trecători chiar se opresc să facă asta. „Uite, mami, așa se face când vrei să-ți ceri drepturile”, îi arată o femeie băiatului ei de grădiniță.

Două bannere albe, cu litere albastre, sunt tot ce au revoltații mai de soi ca muniție. Pe unul scrie, cu trimitere la rector și declarațiile lui de avere: „8.000 de euro pe lună, 4 case, 3 terenuri, 0 empatie”. E ultimul cuvânt pe care te aștepți să-l vezi parte dintr-un slogan. Chit că e cuvântul cel mai căutat pe Google de către români, în 2024.

Brașovul s-a revoltat împotriva dictaturii înaintea țării, în 1987. Muncitorii de la Uzina de camioane „Steagul Roșu” au strigat „Vrem pâine fără cartelă!”, „Vrem mâncare pentru copii!”, „Vrem lumină și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Libertate”, „Jos Ceaușescu!”. Iar după ce rebeliunea a fost oprită și sute de participanți, duși în beciurile Miliției, câțiva studenți brașoveni au protestat și ei, iar unul a ținut o pancartă pe care scria: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Simplu și la obiect.

Studenții, apărați de jandarmi de cetățeanul turmentat

Studenții revoltați nu trebuie picați. Asta ar fi versiunea 2025 a acelui banner vechi de aproape patru decenii. Remarcabil la protestul de la Universitatea Transilvania Brașov e tocmai amatorismul lui, ca să spunem așa. Dovadă că nevoia tinerilor de a se face auziți, poate chiar ascultați e mai puternică decât tracul și stângăciile inerente debutului în manifestații de stradă.

Megafonul trece din mână în mână, ca un obiect fierbinte, până când unul dintre studenți se hotărăște să dea tonul scandărilor. Tinerii strigă făcându-și curaj unul altuia, din priviri. Țin de marginile afișelor cu rândul, intimidați de prezența camerelor de televiziune.

„Voi i-ați votat, acuma protestați”, îi ceartă un pensionar pe tinerii de sub ferestrele Universității. Ținta protestului din Bulevardul Eroilor e rectorul Abrudan, de 13 ani în funcție, dinainte ca studenții de azi să aibă drept de vot.

Călătorii care coboară din autobuzele electrice se uită nedumeriți la adunarea din piață. Copilul florarului care are ghereta lângă stație se apropie fascinat să observe protestul. Apoi aleargă înapoi spre tatăl lui, repede, ca și cum s-ar fi apropiat prea tare de un foc de tabără. Un cetățean turmentat, apărut de niciunde, se postează în fața studenților și se preface că-i dirijează. Jandarmii intervin și îl dau mai la o parte pe improvizator.

„Vin aici cu gândul la tatăl meu, care a muncit în facultate”

„Sunt aici să protestez împotriva prezenței obligatorii la cursuri”, spune Gabriel, 19 ani, student la Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor. „Vin aici cu gândul la tatăl meu, care a studiat aici, acum nu mulți ani. Și care a trebuit să muncească pe timpul facultății, n-a avut cine să-l întrețină. Și a lipsit de la multe cursuri, se ajuta de la colegi, și așa a trecut Facultatea de Design de Produs și Mediu. Dacă era regula asta și înainte, tata nu și-ar fi permis să urmeze o facultate”.

Gabriel crede că nici sfatul ministrului Daniel David nu e tocmai în regulă: „Studentul ar trebui să poată să aleagă dacă muncește în timpul facultății, nu să fie forțat de împrejurările economice”.

„Sunt în anul I, nu am multă experiență cu facultatea, dar chiar îmi place ce fac, până acum. Și aș vrea să se poată bucura cât mai mulți studenți de ceea ce fac la facultate. Să nu stea cu teamă că nu intră în examen”, spune tânărul brașovean.

„E posibil să se schimbe ceva cu protestul nostru. Dacă alte orașe universitare reușesc, noi de ce să nu reușim? Măsurile luate de conducerea Universității Transilvania mi se par absolut tiranice și nu apar aproape nicăieri altundeva în țara asta. Mă inspiră situația asta, că generația noastră e cea care protestează cel mai mult în lume. Nepal a fost un exemplu faimos. Îmi dă o speranță pentru viitor să văd cum generația noastră are așa, o conștiință, pe care o pune în aplicare”.

Pentru viitor, Gabriel nu are un plan bine definit, încă. „Nu știu, chiar nu știu ce fac după ce termin studiile. Sper să reușesc să rămân în țară”.

„Cei care ne reprezintă în Senat ne-au amenințat și ne-au înjurat”

Toată concentrarea celor câteva zeci de protestatari din fața Rectoratului e spre momentul prezent: „Muncă, viață, carte, noi vrem libertate!”.

„Chiar și fără această regulă nouă, unii profesori cereau prezența obligatorie la cursurile lor. E o decizie dezastruoasă pentru studenții care vor să lucreze. Cei mai mulți dintre studenți au nevoie de bani, să se întrețină, în primul rând. Pentru supraviețuire”, spune Răzvan, 22 de ani, anul III la Media Digitală.

Studenții nu sunt reprezentați în Senatul Universității, adaugă Răzvan, pentru că „la votul prin care sunt desemnați delegații studenților prezența e în jur de unu la sută. Nu există o comunicare clară. Anunțurile despre alegeri și votare sunt trimise târziu și trec neobservate. Când am început protestele, unii senatori, tot studenți, ne-au amenințat și ne-au înjurat, în privat”.

Cu rectorul, protestatarii au avut o întâlnire, când acesta a coborât în stradă, la protestul din 22 octombrie. Studenții i-au arătat scaunele rupte pe care trebuie să stea la cursuri, iar Abrudan a cerut dovezi că poza este reală și făcută recent. „Cine a stat pe scaunul ăsta?”, a întrebat rectorul, „Eu”, a răspuns studentul. Când i s-a reproșat mizeria din cămine, Abrudan a dat vina pe studenți, care aduc mizeria în bagaje. Când a fost rugat să renunțe la regula cu prezența obligatorie, a replicat că nu e decizia lui, e „decizia legală” a Senatului Universității.

„Noi sperăm să ajungem la o discuție mai ca lumea, după calea protestelor. O discuție și cu rectorul, și cu senatorii”, mărturisește Răzvan. „Pentru că rectorul ne spune că el n-are nici o treabă, el nu cunoaște pe nimeni dintre senatori. Din ce-am analizat noi, regulamentul poate fi modificat simplu, printr-un amendament care să clarifice ce procent de prezență e obligatoriu. Dacă am reuși să negociem un procent de 30 la sută prezență, poate ne-am putea descurca”.

„Regula a plecat de la profesorii care ne dictează ca acum 50 de ani”

Ce motive au stat la baza acestei reguli? Frustrarea profesorilor care se confruntă cu săli goale sau aproape goale la cursurile lor. „Cine ar vrea să vină la un curs unde profesorul citește de pe slide-uri sau îți dictează, ca acum 50 de ani?”, explică Răzvan. „De la acești profesori cred că a plecat această măsură. Dar e o decizie greu de înțeles, mai ales în contextul economic în care ne aflăm”.

În universitățile românești, nu există, nici la nivel de discuție măcar, un mecanism prin care studenții să-și exprime opiniile legate de prestația cadrelor didactice. Să dea și ei note profesorilor, adică. Ăsta e, probabil, adevăratul preț al învățământului „gratuit”: taci și rabdă.

„Specializarea mea de Media Digitală e mult sub așteptări. Lipsește aparatura, în multe cazuri, lipsește și interesul din partea profesorului. Programa nu e articulată foarte clar, materiile se calcă pe picioare, unele cu altele, eficiența este zero. Cele mai bune părți, cele mai bune lucruri care se întâmplă sunt datorită unor profesori care vin ei cu inițiativă, cu echipamente, pur și simplu, fac eforturi în plus să ne învețe ceva și să ne pregătească pentru profesie. Dar ce ne oferă facultatea e mult sub așteptările pe care le-am avut”, povestește Răzvan.

„Mulți, puțini, nu renunțăm la protest!”

Dacă au „noroc de doi, trei profesori buni”, studenții brașoveni se declară mulțumiți. Nu împotriva actului educațional se țin protestele de la Universitatea Transilvania. Ci împotria costurilor educației pe care studenții nu-și mai permit să le suporte dacă nu muncesc.

„Nu sunt în această situație de a trebui să muncesc ca să pot face facultatea, am venit din solidaritate”, spune Eva, 25 de ani, anul III la Alimentație Publică și Turism. „Împreună suntem o forță, o familie și într-o familie ne susținem unul pe altul. E o facultate minunată, mă bucur că am venit aici, sunt din Vrancea. Vrem să discutăm ca oamenii, iar rectorul să ne ajute cu schimbarea regulii. Studenții vor să muncească, să poată urma o facultate. Câți dintre tineri mai vor să facă asta? Câți nu pleacă să muncească în străinătate? Totul se scumpește, taxe, cazări. Mulți, puțini, noi nu renunțăm la protest, până nu se face dreptate”.

Colegă cu Eva, Antonela, 21 de ani, anul III la Alimentație Publică și Turism, ține un carton pe care scrie: „La UNITBV nu contează ce știi, ci pe cine știi”.

„Am venit să-mi susțin colegii de grupă, care sunt nevoiți să muncească, nu-și permit să se întrețină altfel”, explică studenta. „Pe mine, m-ajută părinții, dar mai și muncesc, în timpul liber, ca ospătar, pe evenimente. Sunt mulțumită de facultate, am avut noroc de profesori buni. Dacă nu reușim astăzi, o să continuăm. Nu ne dăm bătuți așa ușor”.

„Suntem 50 în an și facem un curs într-o cameră cu 20 de locuri”

Un alt aspect contrariant al decizie Senatului UNITBV de a impune prezența obligatorie e că Universitatea nu dispune de spații adecvate pentru toate activitățile didactice cu număr mare de studenți.

„Noi suntem 50 de oameni, în jur de 50 de oameni în anul meu, și facem un curs într-o cameră care n-are nici 20 de locuri. Stăm unii în poală la alții, stăm pe culoar. Ce să facem altceva? Cursurile se țin în săli care sunt pentru laboratoare sau seminarii”, susține Irina de la Sociologie.

Măsura prezenței obligatorii o face să fie ceva mai pesimistă cu privire la viitor. La fel ca Gabriel, IT-istul în devenire, nici Irina nu a decis ce va face după ce pleacă de pe băncile facultății. Deocamdată, știe că ar vrea să rămână.

„Eu, sincer, iubesc România. Brașovul e casa mea, aici am familie, am prieteni, n-aș vrea să mă despart de acest loc și de acești oameni. Dar condițiile de muncă și de învățământ… Nu sunt făcute ca să ne-ajute să ne dezvoltăm abilități și competențe clare. La locurile de muncă, ți se cere experiență. Chiar și la un job entry level. Am înțeles că piața este suprasaturată, nu de sociologi, de absolvenți de Drept și de la alte facultăți, care ne iau locurile. Cred că aș putea câștiga mai bine lucrând în afară.

Dar eu, sincer, aici aș vrea să stau. E casa mea, e țara mea, o iubesc, chiar dacă are foarte multe probleme. Știm care sunt acele probleme. De asta încercăm să protestăm, dacă nu pe noi, măcar generația viitoare din universitate s-o ajutăm”

Conducerea Universității Transilvania nu a răspuns, încă, la solicitarea Libertatea de a-și formula un punct de vedere în legătură cu protestele studenților și revendicările acestora.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.