În 1945, un submarin german cu 1.867 de containere cu mercur s-a scufundat. Acum, Norvegia se teme de o catastrofă ecologică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La o adâncime de 150 de metri, în largul insulei norvegiene Fedje, zace epava submarinului german U-864, un simbol al celui de-Al Doilea Război Mondial și o amenințare ecologică latentă. La bordul acestuia, conform unor documente istorice, s-ar afla 1.867 de containere de mercur, o substanță extrem de toxică a cărei persistență în mediu poate dura secole, relatează Euronews.
Cuprins:
Ultima misiune a submarinului U-864
În februarie 1945, când războiul se apropia de sfârșit, U-864 avea o misiune crucială: transportul de echipament militar, tehnic și specialiști din Norvegia către Japonia, pentru a sprijini industria de armament a Imperiului Nipon. Misiunea sa nu a fost dusă la bun sfârșit însă, deoarece pe 9 februarie 1945, submarinul britanic HMS Venturer a interceptat și torpilat U-864, în urma decriptării transmisiunilor radio germane.
În urma atacului, submarinul s-a rupt în două și s-a scufundat la o adâncime de 150 de metri, iar toți cei 73 de membri ai echipajului au murit. Acest incident este considerat unic în istorie, fiind singurul caz documentat în care un submarin a scufundat un alt submarin în timpul unei misiuni subacvatice.
Descoperirea epavei și pericolul ascuns al mercurului
Timp de decenii, epava submarinului a rămas uitată, până în 2003, când nava militară norvegiană KNM Tyr a localizat-o. Descoperirea a confirmat că epava era ruptă în două, iar sedimentele marine au acoperit parțial rămășițele. Mai mult, investigațiile au întărit suspiciunile privind cantitatea uriașă de mercur rămasă în interiorul submarinului.
Mercurul, un metal greu extrem de toxic, nu se degradează ușor în natură și poate rămâne activ în mediu timp de sute de ani, conform Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA). În sedimentele marine, mercurul poate fi transformat de microorganisme în metilmercur, o substanță care se acumulează în lanțul trofic, afectând peștii și, implicit, oamenii.
Doar 22 de containere au fost recuperate
În mai 2025, Administrația Maritimă Norvegiană (Kystverket) a continuat investigațiile asupra epavei folosind tehnologie de ultimă generație, inclusiv vehicule subacvatice operate de la distanță (WROV), camere 4K și tehnici de fotogrametrie. Aceste eforturi au permis realizarea unui model 3D detaliat al epavei și al fundului mării.
Cu toate acestea, o încercare de recuperare parțială a încărcăturii în 2026 s-a dovedit problematică. Autoritățile au reușit să scoată la suprafață 22 de containere, însă 80% dintre ele erau avariate, prezentând scurgeri semnificative. Aproximativ o jumătate de tonă de mercur a fost adusă la țărm, dar operațiunea a provocat și eliberarea de poluanți în apă, conform datelor furnizate de Administrația Costieră Norvegiană.
Acum, autoritățile norvegiene se confruntă cu o decizie extrem de dificilă: să recupereze complet încărcătura periculoasă, riscând să elibereze și mai multe substanțe toxice în mediu, sau să sigileze complet epava și sedimentele contaminate, măsură care ar necesita o monitorizare constantă timp de decenii.
„Acoperirea epavei este soluția cea mai sigură, având în vedere riscurile asociate recuperării complete a mercurului”, a comunicat Administrația Maritimă Norvegiană în 2026, după operațiunile de salvare. Însă această soluție nu este lipsită de controverse, fiind necesare măsuri riguroase pentru a preveni eventualele scurgeri viitoare.
Locuitorii din Fedje trăiesc cu un sentiment de nesiguranță, conștienți că, la doar câțiva kilometri de țărm, se află o bombă ecologică. Deși autoritățile norvegiene monitorizează periodic nivelurile de mercur din pește și crustacee, iar testele din ultimii ani au indicat valori stabile sau scăzute, îngrijorările persistă.
