271 de familii trăiesc blestemul pierderii copiilor. Dispăruți de mai bine de un deceniu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Astăzi se sărbătorește Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți. O tragedie ascunsă dictată de mâna destinului sau, pur și simplu, o decizie nefericită luată de mintea unui copil care a găsit în fuga de acasă rezolvarea tuturor problemelor sale au aruncat în infern sute de familii din România. Bieții părinți trăiesc drama pierderii unui fiu sau al unei fiice de care, poate chiar de câteva decenii, nu mai știu absolut nimic. ”Ca să găsești un copil pierdut îți trebuie nu numai foarte multe informații, ci și foarte mult noroc”, spun polițiștii de la IGP care, ieri, au marcat, ziua copilului dispărut. De ce? Pentru că o mogâldeață pe care părinții au scăpat-o din ochi chiar și câteva secunde se poate pierde ușor în mulțime, poate cădea într-un loc de unde nu mai poate să iasă sau poate fi răpită. Din acel moment, începe o luptă febrilă cu timpul care este dușmanul tuturor în bătălia dusă pentru ca băiețelul sau fetița să fie găsiți în viață.
Sute de copii dispăruți, sute de povești triste ale unor părinți care nu au abandonat lupta
În statisticile ofițerilor de la ”Urmăriri” sunt acum 271 de copii care figurează ca dispăruți. Cifre seci în spatele cărora sunt însă tot atâtea povești triste ale unor suflete de părinți care nu și-au pierdut speranța că, într-o zi, își vor regăsi odorul. Unii dintre ei s-au ”evaporat” chiar din fața caselor lor, alții din curțile unde fuseseră lăsați la joacă, iar despre alții se presupune că ar fi căzut în apele râurilor pe malul cărora stăteau singuri.
Un puști, ”veteran” printre copiii dispăruți, este căutat de 13 ani polițiștii de la ”Urmăriri”
Unul dintre cele mai vechi cazuri la care încă lucrează polițiștii de la ”Urmăriri” din IGP este cel al lui Csaba Burcsa, dat dispărut încă din 2004. Treisprezece ani de când Csaba a intrat parcă în pământ. Avea doar doi anișori când părinții lui l-au luat într-o vizită, în satul sibian Moha. La vremea acea, micuțul a fost lăsat doar 20 de minute în curtea casei gazdelor. Câteva zeci de minute care au schimbat complet viața bieților părinți peste care a căzut blestemul pierderii copilului. Disperați l-au căutat peste tot. Cu vecini, cu rude și mai apoi cu poliția... În zadar...
Cum în apropierea respectivei gospodării curge Cibinul, gândul sumbru că băiețelul lor ar fi putut să cadă râu i-a înfiorat pe tatăl și pe mama lui Csaba. Și acum, la 13 ani de la acea zi blestemată, fotografia micuțului este printre cele ale altor copii dispăruți, semn că nimeni nu a primit nici un semn de la el.
Copii găsiți și după un sfert de secol de la dispariție și cu ajutorul îmbătrânirii faciale
Că ofițerii de la ”Urmăriri”nu obosesc niciodată să alerge pe urmele unui copil dispărut o dovedesc și întâlnirile răvășitoare dintre băieții și fetele căutate - acum oameni în toată firea -, și părinții lor care au putut fi posibile chiar și după aproape un sfert de veac. Pentru a ajunge la ei au fost folosite nu numai tehnicile de investigare împletite cu o doză enormă de noroc, ci și îmbătrânirea facială digitală. Un procedeu modern care se aplică atât pe baza fotografiilor copilului dispărut, cât și pe cele ale rudelor apropiate (tată, mamă, bunici) care apoi sunt introduse într-un catalog digital care cuprinde elemente faciale de referință.
De ce fug copiii de acasă?
Conform unui studiu realizat de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității - I.G.P.R., au fost identificați următorii factori ce influenţează decizia minorului de a pleca de acasă şi/sau refuzul întoarcerii la domiciliu:
- Neglijarea minorului;
- Conflictele în familie;
- Abuzurile asupra minorului;
- Consumul de alcool;
- Starea materială precară, ce determină neglijarea funcţiei educative a familiei şi plasarea ei la periferia preocupărilor faţă de copii;
- Lipsa unei comunicări corespunzătoare, reale, autentice cu părinţii;
- Nesupravegherea de părinţi, aparţinătorii legali ori factorii responsabili din unităţile de ocrotire
- Lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, părinţii sau aparţinătorii legali fiind plecaţi la muncă în străinătate;
- Abandonul şcolar sau acumularea de absenţe şi rezultate negative la şcoală;
- Anturajul negativ;
- Spiritul de aventură, libertinajul, vagabondajul.
În cazul în care copilul dumneavoastră a dispărut:
- Verificaţi la rude şi prietenii apropiaţi dacă copilul nu se află la aceştia!
- Anunţaţi în cel mai scurt timp Poliţia! Sesizarea dispariţiei unui copil se poate face prin apel la numărul de urgenţă 112, prin sesizare directă la sediul unităţii de poliţie sau prin sesizarea verbală a unei patrule din teren.
- Păstraţi-vă calmul! Chiar dacă vă aflaţi într-o stare de emoţie puternică, este foarte important să vă stăpâniţi, pentru a oferi poliţiştilor toate detaliile ce îi pot ajuta să vă găsească copilul în
