La 23 de ani, au 10 copii. Povestea emoționantă a unei tinere familii care a adoptat 9 micuți dintr-un orfelinat, în Ucraina: „I-am născut cu inima”

La doar 23 de ani, Andrii Vidiuk din comunitatea Liov își dedică viața familiei sale numeroase: alături de soția sa, Olena, acesta crește 10 copii, dintre care unul biologic, pe Justynka, și 9 adoptați. Povestea lor a fost prezentată cu ocazia Zilei Tatălui.

Andrii și Olena au fost inspirați să adopte copii dintr-un orfelinat după ce au lucrat ca voluntari. „Ne doream să fim părinți nu doar pentru propriii noștri copii, ci și să oferim o șansă celor din orfelinat. Totul a venit natural. Am devenit părinți pentru 9 copii deodată. I-am născut cu inima!”, a declarat Andrii Vidiuk.

Când eram mic, mi-am imaginat că voi avea mulți copii și asta s-a și întâmplat! Părinții și rudele au susținut imediat decizia noastră. A fost foarte important pentru mine.

Între cei 9 copii adoptați se numără și Solomia, o fetiță care le-a captat atenția prin personalitatea ei. „Soția mea glumește mereu că Solomia ne-a ales pe noi. La centrele de zi și taberele la care participam, ea ne întreba mereu când o vom lua acasă. A fost imposibil să o ignorăm. Odată cu ea, i-am adoptat și pe ceilalți copii”, a povestit Andrii

Viața de zi cu zi pentru familia Vidiuk este plină de activități. Diminețile sunt dedicate pregătirii copiilor pentru școală și grădiniță. „Trebuie să trezim copiii mai mari, iar între timp, soția pregătește micul dejun sau o fac chiar copiii. Apoi îi duc pe cei mici la grădiniță sau la școală. Lucrez de acasă, ceea ce îmi permite să mă ocup de ei”, explică Andrii.

„Tot procesul ne ocupă aproape o zi întreagă, dar nu putem să neglijăm administrarea tratamentului”, a precizat Andrii.

În pofida provocărilor, Andrii susține că a fi un tată tânăr și cu mulți copii este o experiență deosebită: „Majoritatea părinților adoptivi pe care îi cunosc sunt mai în vârstă decât mine, dar avem mereu subiecte de discuție legate de copii”.

Nu există o împărțire clară a responsabilităților în familie: „Pot repara ceva în casă, pot găti, pot spăla rufe sau pot face curățenie”.

Le-am spus că nu trebuie să ne spună mama și tata. E doar dorința și sentimentul lor. Acum aproape toți copiii îmi spun tată, cu excepția celor mai mari. Dar asta pentru că nu există o diferență de vârstă atât de mare între noi.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Cea mai mare dorință a unui tată este ca ai săi copii să crească, să fie oameni fericiți și să-și facă propriile familii.

„Andrii este o persoană super-bună, iar copiii chiar simt asta. Lângă el te poți relaxa cu adevărat și te poți simți în siguranță. Și văd asta la copiii noștri. Este un tată cool, foarte amabil, tânăr și pe aceeași lungime de undă cu ei, îi înțelege foarte bine pe adolescenți, se distrează cu cei mai mici, face complimente fetelor”, spune Olena despre soțul ei.

Spunem mereu că în casa noastră, în primul rând, există dragoste!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE