utilitati si marfuri de stricta necesitate, iar taxele au luat-o razna. Omul avea dreptate. in doar cateva zile, tribulatiile penibile ale premierului au fost cam asa: „Nici vorba sa-mi dau demisia”, la intoarcerea de la Atena. „Diseara ma duc la Cotroceni, sa-mi depun demisia la presedinte”, la vreo 15 ore dupa prima declaratie. „Demisia va fi depusa saptamana viitoare, probabil joi”. „Demisia nu se mai depune joi, intrucat are loc o deplasare oficiala, programata, la Bruxelles, asa ca va fi depusa luni”. Apoi, dupa ce Traian Basescu, mirosind ca, in starea de dezastru in care e tara, anticipatele se pot si pierde, a incercat sa dreaga busuiocul, jokerul Tariceanu a zis ca-si va „reconsidera decizia, daca…”. Cum si ieri votul Parlamentului l-a nemultumit, „imi mentin decizia”. Toata aceasta balbaiala urmeaza unei administrari pompieristice a tarii de catre Guvern, care prea des a lasat impresia ca nu stie ce vrea, ca doar experimenteaza solutii negandite responsabil si profesionist, habar neavand prin ce trece populatia. Prea putini din membrii cabinetului aveau ce cauta in componenta lui si prea multi s-au trezit parasutati acolo pe cu totul alte criterii decat competenta. Dupa potop va veni o iarna dramatica pe multe planuri. in toata aceasta harababura, de pe Deal, personal neriscand viituri pana in 2009, seful statului zice acum, cu un calm olimpian, ca n-a mancat usturoi.