Libertatea: Când ați aflat despre drama celor doi copii ai dumneavoastră?
Petre Pavel Dumitru: În seara în care au fost arestaţi asistenta maternală, şoţul ei şi cei doi angajaţi ai Protecţiei Copilului Ilfov, am văzut ştirea la televizor. Fără să ştiu că fetiţa şi băiatul sunt ai mei, m-a înstristat reportajul, gândindu-mă că nişte copilaşi nevinovaţi pot păţi aşa ceva. Atunci, am fost atât de afectat încât mai că îmi venea să-i omor pe acei monstri. A doua zi, când m-a sunat concubina mea să-mi spună că de fapt, era vorba despre puii mei, am încercat să mă sinucid.
Libertatea: De ce?
Petre Pavel Dumitru: Pentru că eram după gratii, neputincios să fac ceva ca să le alin suferinţa. De trei ori am încercat să-mi iau viaţa, gândindu-mă că dacă soarta, sau eu, am fi fost mai buni ei nu ar trăi ce au trăit.
Libertatea: De când nu i-aţi mai văzut pe copii?
Petre Pavel Dumitru: De patru ani. De când am intrat iar după gratii pentru violare de domiciliu. Când am fost eliberat în 2009 l-am întrebat pe tatăl adoptiv unde sunt copiii mei însă acesta n-a vrut să-mi spună. Am intrat din nou aici pentru conducere fără permi şi nu i-am mai văzut cu toate că am cerut Protecţiei Copiilor să mi-i aducă la închisoare să-i văd. De cinci ori au refuzat. Acum i-am dat în judecată. Poate îi obligă judecătorii. Până la urmă sunt tatăl lor.
Libertatea: Ce aveţi de gând să faceţi în continuare?
Petre Pavel Dumitru: Mai întâi mă însor co o femeie bună, cu care sunt de doi ani şi care mă vizitează în fiecare săptămână. Am şi depus actele la Primărie.
Libertatea: Şi după aceea?
Petre Pavel Dumitru: Când mă eliberez, adică la anul, o să cer să-i iau pe toţi patru acasă. Sunt ai mei şi vreau să-i cresc eu. Am învăţat din greşeli. Nu-i mai las la unii care n-au suflet şi i-au luat să-i crească pentru bani.
Foto: Vlad Chirea