Tatăl e în cămin, nu l-a văzut de trei luni, iar acum nu-i mai răspunde la telefon
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rudele a 80 de bătrâni din Căminul Nicolae Cajal, al Primăriei Bucureşti, sunt îngrijorate după ce un angajat al instituţiei a fost depistat pozitiv cu COVID-19. “Bătrânii sunt plini de energie, noi suntem epuizaţi”, explică cei din conducere, spunând că, până acum, testele sunt negative.
Cuprins:
Femeia în haină crem de ploaie se uită în sus la ferestrele cu gratii până la jumătate.
Undeva, dincolo de geamurile clădirii cu patru etaje, se află, pe un pat, tatăl ei. Are 87 de ani şi de doi ani a fost internat la Căminul pentru Persoane Vârstnice al Municipiului Bucureşti Academician Nicolae Cajal.
“A ţinut cu dinţii să fie pe picioarele lui, cât de mult a putut. Dar moartea mamei l-a doborât. Iar îngrijitoarele pe care le-am angajat pentru el s-au dovedit neserioase, de aceea am căutat un cămin bun”, povesteşte Daniela, fiica bărbatului.
De la începutul lunii martie, femeia nu şi-a mai putut vedea tatăl decât la geam, “îl aduceau infirmierele, unele sunt chiar de treabă, şi eu strigam spre el: Tată, tată!”.
“Aştept inima să mi se oprească”
Rămânea vorbitul la telefon, dar, de două săptămâni, bătrânul n-a mai apăsat butonul de răspuns de pe ecranul mobilului. “Cum de-a ajuns în starea asta, să nu mai fie în stare să răspundă la telefon… Nu-mi dau seama. Şi să nu fie nimeni lângă el să îl ajute... Doar să apese butonul”.
Daniela spune că, de trei luni, cei 80 de oameni internaţi la Căminul Primăriei Bucureşti nu au fost scoşi din clădire, nici măcar în curtea instituţiei, au fost ţinuţi închişi în camere.
“Umblu cu haina asta după mine”, spune femeia, arătând spre sacoul bej, pus pe umeraş, pe bancheta maşinii, “sperând că voi putea să-l scot la plimbare pe tata”.
Fost inginer, care a lucrat pe şantierele din toată ţara, părintele Danielei îşi doreşte acum să moară. “Aştept inima să mi se oprească. Nu mai vreau”, îi spunea în toamna trecută fiicei sale.
Fusese mutat în altă cameră, la alt etaj al căminului. “De ce, tată?”, “M-au adus aici, m-au aruncat ca pe un gunoi. Aici îi aduc pe oamenii de care vor să scape. Şi îi trateză ca pe nişte gunoaie”. Apoi, după o lungă pauză, în care se aude respiraţia gâfâită a bătrânului: “Dani, e o tragedie”.
Tata a făcut ceva pentru ţara asta. La cinci dimineaţa, era sub duş, gata să plece pe şantier. Munca îl ținea vesel, era activ, spunea bancuri. Şi-acum e ţinut ca la închisoare, nespălat, nemâncat.
Daniela M.:
COVID-19, anunţat prin SMS
După ruperea comunicării cu părintele ei, Daniela a primit încă o veste proastă de la conducerea căminului: “Bună ziua, stimaţi aparţinători, trecem printr-o perioadă dificilă şi din păcate sunt depistate cazuri pozitive cu virusul COVID-19 în rândul personalului, toţi asimptomatici. În urma acestor rezultate DSP-ul a luat decizia de a testa toţi beneficiarii, aseară s-au recoltat probele, iar acum suntem în aşteptarea rezultatelor. Vă vom anunţa rezultatele imediat ce le avem. În momentul de faţă toţi beneficiarii sunt asimptomatici! Toate bune! Director Cerasela Măciuca”.
Mesajul a fost expediat vineri, 29 mai, la 11.45.
De atunci, Daniela a încercat să ia legătura cu cineva din conducerea căminului sau cu vreun responsabil de la Primăria Bucureşti. În zadar.
La primărie, n-a vrut să discute nimeni cu mine. Au spus că trebuie să discut cu cei de la cămin. La cămin, nu răspundea nimeni la telefon, nici directoarea, nici gerontologul, nici psihologul.Daniela M.:
Aşa că Daniela s-a dus să bată la poarta căminului, sâmbătă dimineaţă. “Mă aşteptam, mărturiseşte ea, să fie o mulţime de aparţinători aici, cerând informaţii despre părinţii lor”. Nu era nimeni.
“Noptierele din cămin sunt pline de pâine”
Situaţia nu era tocmai bună la Căminul Cajal, nici până acum, susţine Daniela. Personal insuficient. Insulte, vorbe urâte aruncate bătrânilor. “Şi asta, cu noi de faţă. Cine ştie ce se mai întâmpla în lipsa noastră”, adaugă femeia. “Îi aduceam tatei mâncare, săpun, hârtie igienică, că nu aveau la baie. De multe ori, îl găseam flămând, cu vânătăi, cu urticarie, murdar, deși pe fişă era semnat că a făcut duş. Un duş pe săptămână li se face, vara, când sunt temperaturile alea de 40 de grade. Iar aparatele de aer condiţionat există, dar nu funcţionează, pentru că n-au telecomenzi”.
Mesele zilnice, continuă femeia, nu sunt mese decât pe hârtie: “Dimineaţa, ceaiuri lungi, un Danone mic şi două cornuleţe. Seara, macaroane arse la cuptor. Uscate. Se uită bătrânii la ele, speriaţi, că sunt certaţi dacă nu mănâncă. La prânz, mai e cum mai e. O lingură de piure, o bucată de pane ars, care ar trebui să fie un şniţel şi pe care n-o pot mesteca”.
Dar să vezi bătrânii cum îşi fură pâinea unul de la altul. Dacă unul nu-şi mănâncă feliile, le ia alt bătrân, pleacă de la masă cu pâinea în buzunar. Toate noptierele din cămin sunt pline de pâine.Daniela M.:
Când vorbeşte despre cum se uita tatăl ei la pachetele cu mâncare pe care i le aducea cât de des putea, Danielei îi dau lacrimile. “Zice tata: dă-mi şi din aia, vreau şi aia! Zic: tată, eşti sigur? Să nu-ţi fie rău! Zice: lasă, că am grijă! Şi mănâncă, mănâncă. Oamenii ăştia suferă de foame aici. Se agaţă bătrânele de mine, să le aduc şi lor o ciocolată”.
Şi acum, COVID-19 în cămin. “Doamna directoare vorbeşte cu un epidemiolog acum. Dacă aşteptaţi, după ce termină, o să îi spun de dumneavoastră”, o anunţă gardianul pe Daniela.
“Nu vă spun ce stres avem noi”
Iată cum a decurs conversaţia dintre directoarea Cerasela Măciuca şi Daniela:
Directoarea: Din păcate, ne-a ieşit un asimptomatic pozitiv. Şi am fost nevoiţi să respectăm procedura, să cerem să fim testaţi noi toţi şi beneficiarii… Acum aşteptăm rezultatele. A fost chinul nostru, de trei luni de zile stăm izolaţi. Vă daţi seama, au fost sărbătorile, am stat izolaţi. Apoi au venit ceilalţi colegi şi au stat izolaţi. Am mame singure, copiii lor n-au cu cine sta… Au fost nişte sacrificii, la modul real… E greu de depăşit astfel de traume.
Daniela: Înţeleg traumele dumneavoastră. Dar gândiţi-vă că şi bătrânii stau închişi de trei luni de zile…
Directoarea: Da, dar mulţumesc lui Dumnezeu, ei nu au nici o problemă. Doar să nu fie vreunul asimptomatic… Deşi ei reacţionează primii. Dar eu, vă spun, până la ora actuală nu am avut nici măcar un deces, o moarte normală, de bătrâneţe… Până şi ei au ţinut cu noi. Nu vă spun ce stres avem noi…
- Ştiţi ce stres au ei?
- Toţi avem stres. Toţi. Suntem în aceeaşi situaţie. Şi cei care nu v-aţi văzut părinţii.
- Nu-mi mai răspunde la telefon. Nu socializează nimeni cu ei.
- Nu-mi dau voie să fac terapie în grup. E un singur psiholog la 80 de persoane. Nu vă spun câte adrese am făcut. Vreau să fac o scrisoare deschisă către Guvern. Că mi se pare că dacă unii pleacă la mare, iar alţii ies la terase, pe noi ne-au închis. Nu mai am personal, toată lumea fuge. Deci vă spun, eu trec prin nişte traume din astea…
Trăiesc o traumă, din care nu ştiu cum o să ies, probabil după ce se termină toată asta o să îmi caut un psiholog pentru mine.Cerasela Măciuca, director Cămin N. Cajal:
- Doamnă, dar comunicaţi şi cu noi… Ne daţi un sms şi apoi nimic?
- Haideţi să vă spun… Eu când am aflat… două zile n-am făcut decât hârtii. Pentru că sunt lucruri pe care nu pot să le fac decât eu. M-am asigurat că trimit sms la toată lumea. Iar acum vreau să fac o scrisoare deschisă către Guvern. Pentru că mie, dacă-mi duce un asimptomatic în spital, nu are cine să-l îngrijească. Acum l-am chemat pe domnul profesor epidemiolog, nu vă pot spune cum se numeşte, e confidențial, şi am luat toate ordinele OMS-ului, să vedem ce se întâmplă în ţara asta.
“Noi respectăm toate procedurile”
- Tatăl meu a avut probleme cu plămânii, e condamnat dacă se infectează.
- Noi respectăm toate procedurile. Mai mult de atât… Nu vă mai spun că am facturi neplătite de trei luni. Furnizorii îmi spun: nu mai plătiţi, nu mai aducem. E aşa, un cerc vicios. E foarte greu prin ce trecem.
- Vorbiţi şi cu noi, colaboraţi, cereţi ajutorul…
- Păi, să ştiţi că o să ajungem şi în starea asta la un moment dat. De exemplu, n-am voie să dau nici un comunicat până nu trece prin primărie. Că nu sunt privată, sunt a statului. Dar sunt şi situaţii când am impresia că nu mă mai ajută nimeni. N-am dormit de trei nopţi, de când am aflat. Credeţi-mă, suntem unele din căminele care chiar empatizăm. Mă opresc la uşă, că nu intru la ei, le fac din mână. Iar după Sărbători, chiar am simţit că s-au schimbat rolurile, ei ne compătimeau pe noi, ei erau plini de energie, iar noi, epuizate.
Am respectat toate procedurile. Angajatele îmi spuneau, scuzaţi expresia, că numai în chiloţi nu se dezinfectează. Se dezinfectează tot timpul, peste tot.Cerasela Măciuca, directoare Căminul N.Cajal:
Agronomul din fruntea căminului
Directoarea Cerasela Măciuca este ca formaţie agronom, are doctorat în horticultură, cu o teză despre “ecosistemele cu prun”.
A absolvit un master de asistenţă socială la Facultatea de Sociologie Bucureşti şi, din 2003, lucrează în cadrul DGASPC Ilfov şi apoi DGASPC Bucureşti.
În 2016, a candidat ca independent la Primăria Berceni. Conform declaraţiei de interese, e liderul organizaţiei de femei a PND, iar soţul ei, Cristian Măciuca, este viceprimar PNL al unei comune din Mehedinţi.
Din 2016, Cerasela Măciuca este preşedintele Asociaţiei Directorilor de Instituţii pentru Vârstnici.
Căminul primăriei
Căminul Nicolae Cajal funcţionează din 2012, în singurul corp de clădire din fostul Spital Caritas rămas în proprietatea Primăriei Bucureşti.
Un raport al Avocatului Poporului, întocmit în 2017, după o vizită în cămin, menţiona că instituţia nu avea încă licenţă de funcţionare. Raportul respectiv, semnat de Victor Ciorbea, menţionează nereguli minore, precum programarea cinei prea devreme, la ora 17.00, sau faptul că unii beneficiari sunt îmbrăcaţi la fel, “ceea ce poate duce la scăderea stimei de sine”.
Instituţia condusă de Cerasela Măciuca are un buget anual, alocat de Primăria Capitalei, de aproximativ 1,7 milioane de euro, din care o treime reprezintă cheltuieli de personal. Pentru fiecare beneficiar, familia achită lunar 1.410 lei.
