Tezaurul României de la Moscova: documentele care indică faptul că bolșevicii și-au finanțat acțiunile subversive cu aurul de la București
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
România încă speră să primească înapoi părți din tezaurul confiscat de ruși în urmă cu un secol, însă documentele istorice arată că o parte din acesta a fost folosit de bolșevici să răspândească revoluția sau să destabilizeze state din Europa Centrală și de Est în anii ’20 ai secolului trecut.
Parlamentul European a cerut Rusiei, la jumătatea lunii martie, printr-o rezoluție (susținută de toți eurodeputații români) să returneze integral României tezaurul național trimis în Rusia, în 1916 și 1917. Demersul de solidarizare a PE cu România pe această temă sensibilă este fără efect juridic, dar cel mai probabil se lovește și de o altă problemă: cât a mai rămas în realitate din tezaurul României trimis la Moscova.
La începutul anului 1918, după ce bolșevicii pun mâna pe putere la Petrograd (Sankt Petersburg) și Moscova, Vladimir Ilici Lenin și Lev Troțki, principalii actori ai puciului, sunt cei care orchestrează și reținerea tezaurului României, lăsat spre păstrare la începutul Primului Război Mondial.
Anunțul sec al lui Troțki
În contextul ostilităților între trupele ruse cu afinități bolșevice și soldații români, pe 13/26 ianuarie 1918 Troțki trimite o informare către reprezentanții guvernului României de la Iași. „Sovietul Comisarilor Poporului hotărăște: 1. Toate relațiile diplomatice cu România încetează. Legația română și, în general, toți reprezentanții autorităților române se expulzează pe cea mai scurtă cale dincolo de frontieră. 2. Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română. Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român”, sunt frazele prin care autoritățile române vor pierde pentru totdeauna tezaurul.
Era vorba de circa 90 de tone de aur aparținând rezervelor Băncii Naționale ale României, dar și colecții regale de bijuterii, monede rare și obiecte culturale și religioase.
Cronologic, primele semnale sunt în corespondența între unii reprezentanți ai mișcării comuniste din România și Comintern. Valeriu Marcu, comunist refugiat la Viena, a trimis Secretariatului Internaționalei a III-a o scrisoare, datată 9 august 1920, în care îi aduce mai multe acuzații lui Alecu Constantinescu, primul șef al rețelei clandestine a comuniștilor, printre care una în care afirma că fostul lider al clandestiniștilor ar fi furat din bani și că ar avea legături cu autoritățile.
„Așa cum am raportat în ultima mea scrisoare, acest om a cheltuit sume enorme în scopuri strict personale, fără a face ceva în mișcare. În ultimele opt luni a primit de la Moscova 600.000 lei. Nimeni nu știe unde au dispărut acești bani. (…) Acum trei săptămâni, Constantinescu a fost arestat. Până atunci, Poliția l-a lăsat în libertate, pentru a-i putea aresta pe toți cei care ajungeau în contact cu el. În ziua arestării sale, au dispărut 200.000 lei. Pentru a compromite Partidul, Constantinescu a strecurat în Casieria partidului 5.000 lei românești provenind de la Moscova (Tezaurul românesc se afla, după cum se știe, în URSS) și având serii interzise în România. Poliția a venit după câteva ore și a descoperit bani”, le scria Marcu celor din conducerea Cominternului, potrivit unei scrisori redată în volumul „Rețele clandestine comuniste în România. De la Revoluția rusă la rebeliunea de la Tatar-Bunar”.
Vânzarea de aur
Într-un schimb de telegrame între Lenin și Litvinov (adjunct al ministrului de externe al Uniunii Sovietice), din iunie 1921, diplomatul îi transmite că noul stat sovietic ar trebui „să se bazeze în principal pe vânzarea de aur, în special pe aurul străin”. Istoricul care a publicat telegramele, Richard Pipes, precizează în nota care însoțește documentul că e posibil ca referința lui Litvinov să fie la „aurul depus de România la Trezoreria Imperială Rusă în Primul Război Mondial”, potrivit volumului „The Unknown Lenin”.
Corespondența privată a liderului bolșevicilor e dublată și de poziționări diplomatice în spatele ușilor închise. Reprezentanții Moscovei i-au anunțat pe români în cursul anului 1921, în discuțiile oficiale, că este destul de probabil ca tezaurul să nu mai fie intact.
Recunoaștere cu jumătate de gură
„Când Moscova era amenințată de Denikin, am început evacuarea lucrurilor de preț și deci a tezaurului român, care a fost transportat fie la Nijni-Novgorod, fie la Perm, fie aiurea. Nu v-aș putea spune dacă toate lăzile au fost readuse la Moscova, dar desigur tezaurul nu mai poate fi intact”, îi transmitea Gheorghe Filality, șeful delegației române la convorbirile româno-sovietice de la Varșovia lui Alexandru Averescu, președinte al Consiliului de Miniștri, în septembrie 1921, referitor la modul cum au pus problema sovieticii.
Mesajul este transmis și public prin intermediul presei, într-un interviu dat agenției române „Orient-Rador” la 22 februarie 1922 de Lev Karahan, reprezentantul sovieticilor la Varșovia. „Trebuie să vă asigur că niciodată nu am afirmat categoric pierderea și dispariția tezaurului românesc, nu văd nici un motiv care să fi făcut posibilă o asemenea dispariție. Nu este însă exclusă posibilitatea pierderii unei părți din acesta”, susținea diplomatul rus
Îndemnuri la folosirea aurului fără vreo piedică
De altfel și anterior bolșevicii erau darnici cu folosirea aurului străin. „Nu vom face economii și vom trimite suficient aur și monede străine de aur dacă vei putea aranja să cumpărăm echipament (de la soldații și ofițerii englezi, din la negustoria via Persia și așa mai departe)”, îi transmite Lenin „tovarășului Eliava” pe 16 octombrie 1919. Shalva Eliava era un vechi bolșevic georgian responsabil în acea perioadă de Consiliul Revoluționar Militar din Turkestan. Eliava va muri executat în 1937, în timpul Marii Terori, fiind acuzat că acțiuni contrarevoluționare.
Mâna largă a bolșevicilor în ceea ce privește resursele e subliniată și de Angelica Balabanoff, important lider bolșevic din anii ’20. „Te rog, nu economisi. Cheltuie milioane, multe, multe milioane” este îndemnul lui Lenin pentru Balabanoff, redată în volumul „Impressions of Lenin”, pentru cauza sovietică.
Sume considerabile de bani au fost date de bolșevici și pentru comuniștii din România în special în perioada 1918-1922, când la Moscova planul era acela al „exportării revoluției” în statele din Europa Centrală și de Est. Sumele erau destinate mai ales celor care făceau așa-zisa muncă „ilegală”, de subversiune, care ar fi trebuit să ducă atât la creșterea organică a mișcării comuniste, dar și a aparatului revoluționar.
În țara noastră, Partidul Comunist din România și organizațiile-paravan au fost scoase în afara legii în 1924, prin mai multe acte normative.
Cu ocazia Paștelui, Libertatea vă urează Sărbători Fericite și vă invită să trimiteți celor dragi mesaje de Paște
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Sigismund.The.Humble 05.05.2024, 22:15
Mai faceți și voi un upgrade la articole de însuflețire a neamului anti-Rusia în prag de alegeri. Că aia care mai rezonează azi cu așa ceva se sting în "glampingurile" alea corecte ale lui Godei. Tinerii sunt pe TikTok, fac ghegheghe, deci îl puteți muta din folderul Propagandă, ca nu mai e atât de evergreen cum v-a lăsat în scris la plecare Tolo.
dinamo_forever_77 05.05.2024, 22:21
Rusia, popor de hoti, criminali si violatori. Mereu un "privilegiu" sa ai un astfel de vecin.
Vasycool1976 05.05.2024, 22:24
Activele Rusiei, trebuiesc confiscate,în contul valorii tezaurului,punct
ciobanudorin_2006 05.05.2024, 22:41
Cu siguranta Rusia nu e cheie de biserica. Totuși trăim alte vremuri .Dacă nici acum nu sunte. în stare sa schimbam mentalități e grav.Ura ,ura și iar ura.Oare bine știm sa facem în orice parte a baricadei suntem ?
Sfantul_Cuvios_Pafnutie 05.05.2024, 23:18
Așa e, trăim alte vremuri. S-au dus timpurile când Rusia încerca să-și anexeze toți vecinii, când declara periodic teritorii înconjurătoare ca străvechi pământuri rusești. Hai să lăsăm mai bine ura și să-i întâmpinăm pe frații noștri ruși cu brațele (și ușile) deschise. Propun, cu această ocazie, și ca România să plătească o contribuție Rusiei pentru grija deosebită pe care o au față de tezaurul nostru (și pe care cu siguranță îl vor înapoia poporului român atunci când vom reveni la rădăcinile noastre slave), dar și despăgubiri pentru cei 20 de ani cât le-am furat Basarabia și cei peste 200 de ani de când rezistăm cu înverșunare fascistă revenirii noastre la țara mamă, Rusia. Pentru o Românie rusească!