Te paște executarea silită? Iată tot ce trebuie să știi despre procedura de recuperare a datoriilor nefiscale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În ultima perioadă, mai mulți cititori ne solicită diverse informații despre procedura executării silite a unor datorii nefiscale (credite nereturnate, diverse contracte neonorate, datorii între persoane fizice etc.) Avocatul Adrian Cuculis (foto) răspunde pe larg la toate aceste întrebări.
Cuprins:
Momentul demarării
Unii cititori întreabă din ce moment se poate demara executarea silită a datoriilor nefiscale. Ca răspuns general, putem spune că executarea silită poate să înceapă de la momentul exigibilității datoriei, adică, din momentul în care datoria trebuie platită. Evident, sunt varietăți de termene și nu putem să avem pentru toate creanțele un punct fix de începere a executării silite. Spre exemplu, în contractele de credite bancare, părțile agreează că dreptul unei bănci de a începe procedura de executare silită poate să înceapă după ce, mai mult de 60 de zile, împrumutatul nu și-a plătit, în integralitate, rata lunară. Dacă luăm cazul unui împrumut între două părți, fără a avea legatură cu contractele bancare, părțile convin ca, la o anumită dată, dacă cel împrumutat nu restituie suma, să poată începe executarea silită. Putem avea situații cu rezultat variabil, cum ar fi spre exemplu, contractele de asigurare, unde datoria contractuală devine executabilă, în funcție de evenimentul efectiv petrecut și asigurat.Trebuie să cunoaștem, de asemenea, că hotărârile judecătoresti, la rândul, lor pot fi puse în executare, chiar de pe fondul cauzei, fără a fi definitive (spre exemplu, în materia dreptului muncii sau a dreptului familiei, ori ordonanțele președintiale de urgență), însă pe riscul creditorului, având în vedere că hotărârea ar putea fi modificată, printr-o cale superioară de atac.
Cine și cum poate face executarea silită
Datoriile, în genere, în raport de Codul de procedură civilă, republicat, pot fi puse în executare silită, așa cum arată art. 623, doar de către executorul judecăctoresc, cu anumite exceptii, referitoare la veniturile datorate la bugetul general consolidat sau bugetul U.E si bugetul C.E.E.A. Astfel, doar acest organ administrativ, poate înființa popriri, nota somații imobiliare, scoate la licitație bunuri mobile ori imobile și, de asemenea, poate aplica sechestre. Ținând cont de dispozițiile cărții a V-a, a Codului de procedură civilă, executarea silită a datoriilor poate începe printr-o simplă poprire și se poate extinde până la vânzarea bunurilor imobile pe care un debitor le deține. Se poate aplica atât procedura sechestrului pentru bunurile mobile, concomitant cu vânzarea bunurilor imobile, cât și poprirea conturilor. În momentul de față, toate procedurile pot fi conduse simultan, neexistând o dispoziție prin care să fie interzisă urmărirea debitorului, în toate modalitățile prevăzute de legea procesual civilă.
Cum poate fi contestată executarea silită
În contextul realității juridice din România, pe fondul unei situații economice general precare, oamenii se confruntă, în mare parte, cu executări din partea băncilor, fapt pentru care contestația la executare este mijlocul specific legislativ, prin care un împrumutat se poate apăra în fața băncii. Distingem între titlurile executorii, ca fiind, pe de-o parte, hotărâri judecătorești, unde contestarea implică o procedură greoaie, și nu se poate modifica, printr-o contestatie, ceea ce s-a decis în mod definitiv. Însă, poate fi lamurită întinderea aplicării acelei hotarari judecătoresti, dacă creditorul este de rea credință și, profitând de un dispozitiv al hotărârii ce este neclar, execută silit, peste dreptul său. O altă varietate de tiltu executor este reprezentată de hotârari administrative, altele decât hotărârile judecătorești, unde, dacă sunt puse în executare (spre exemplu, un contract bancar), pot fi contestate invocându-se orice fel de apărări, echivalând, astfel, contestația la executare cu o veritabilă judecată în contradictoriu, cu privire la acel titlu, putându-se invoca orice fel de apărare. De reținut, în esență, că mijlocul specific este contestația la executare, ce trebuie formulată în termen de 15 zile de la primirea actelor de la executor, atunci când suntem nemultumți de actele încheiate de către acesta, sau până la 3 ani de zile, atunci când suntem în fața unui titlu executoriu ce urmează să îl atacăm, invocând apărări ce vizează încheierea unui contract, aspecte penale sau orice altă circumstanță ce ar putea să anuleze acel titlu.
Cum poate fi suspendată sau oprită executarea
Leguitorul, pentru conservarea drepturilor debitorului, a instituit o procedură specială, ce se numește suspendarea executării silite și, de dată mai recentă, restrângerea executării silite. În ceea ce privește suspendarea executării silite, trebuie să avem în vedere că ea poate fi cerută, doar dacă există și o contestație la executare, în sensul că nu poți cere suspendarea, dacă nu ai o nemulțumire cu privire la procedura de executare silită. Se disting și aici două tipuri de suspendare a executarii silite, și anume, suspendarea provizorie și suspendarea de fond. Suspendarea provizorie se formulează pe cale de urgență, se judecă în câteva zile și dăinuie până când contestația la executare primește termen de judecată și părțile se înfatișează înaintea instanței de judecată, pentru a discuta în mod primordial suspendarea de fond a procedurii de executare silită. De menționat că suspenarea de fond dăinuie până la finalizarea litigiului. În schimb, restrângerea executării silite presupune obligarea creditorului la executarea silită doar a unui singur imobil sau excluderii de la executare a unui imobil, ținând cont de situația efectivă a fiecărui debitor, inclusiv dacă prin vânzarea unui bun mobil sau imobil ar fi suficientă stingerea creanței. Practic, se urmărește prin această procedură înlăturarea de la executarea simultană a mai multor bunuri, ce ar depăși valoarea creanței.
Ce bunuri mobile şi imobile pot fi executate silit
Regula este că toate bunurile debitorului pot fi urmărite. Însă, putem întampina situații în care, având în vedere că bunul urmărit este în coproprietate ( spre exemplu, soț/soție), creditorul nu va putea să execute silit un bun imobil sau mobil, până nu îi va deschide partajul debitorului, iar instanța de executare va dispune partajarea acelor bunuri. De asemenea, nu pot fi executate, în cazul unui garant ipotecar, bunurile exterioare ipotecii instituite, pe când, în cazul unui imprumutat principal, se aplică regula executării tuturor bunurilor sale.
Asupra căror venituri se poate face poprire
În principal, toate veniturile periodice pot fi poprite pînă la ½, dacă există mai mult de 1 creditor urmăritor. Dacă avem un singur creditor, suma poprită poate fi de 1/3. Conturile de depozit pot fi executate integral, iar sumele de bani pe care o persoană le datorează debitorului, de asemenea, pot fi poprite și încasate integral. Avem, evident, și excepții, ce sunt instituite de către Codul de procedură civilă, și astfel, în rapot de art. 781, alin. 5, sumele care sunt destinate unei afectațiuni special prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție (spre exemplu, pensia alimentară sau alocația, ori ajutorul de stat pentru persoane handicapate), creditele nerembursabile ori finanțările primite de la instituții sau organizații naționale sau internaționale, pentru derularea unor programe ori proiecte. Pentru persoanele juridice, este important de cunoscut faptul că sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pentru o perioadă de 3 luni de zile, sunt și ele protejate, pentru a putea fi plătiți angajații
