Tribunalul ICSID a publicat hotărârea în cazul Roșia Montană: „Nu există nicio dovadă a vreunui abuz de putere din partea României”

În esență, cei doi judecători care au luat decizia în majoritate susțin că România nu a comis niciun „abuz” pentru că nu a emis autorizațiile necesare proiectului, în condițiile în care compania minieră, prin subsidiara Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), nu a reușit să ofere toate aprobările necesare. Aceștia au apreciat că este vorba despre un caz „în care nu au fost luate în considerare aspectele de mediu, sociale, culturale și economice cu care se confruntă un proiect minier masiv și care s-au dovedit insurmontabile”.

Procesul de autorizare nu a fost politizat

„Nu a existat nicio legătură necorespunzătoare între procesul de autorizare și renegocierea aspectelor economice ale proiectului. Tratarea de către România a elementelor tehnice sau a altor elemente ca parte a procesului de autorizare de mediu nu a fost abuzivă. Nu există nicio dovadă a vreunui abuz de putere în modul în care România a gestionat desfășurarea procesului de autorizare a proiectului, în special atunci când a propus și a respins proiectul de lege”, se precizează în hotărârea ICSID. 

Gabriel Resources a susținut că respingerea proiectului a fost influențată politic, având în vedere respingerea legii „Roșia Montană”, în Parlament, în toamna anului 2013. „Tribunalul nu poate discerne un model clar coerent sau un scop din partea României de a politiza procesul de autorizare și/sau de a pune capăt proiectului și de a îndepărta investiția reclamanților. Ca atare, nu se poate concluziona că a existat o serie de acte sau omisiuni ilicite care ar putea constitui un act compus.  (…) În consecință, în ceea ce privește cererea principală, Tribunalul nu poate concluziona că pârâtul nu a reușit să ofere reclamanților protecția necesară a celor două BIT-uri sau că a încălcat dispozițiile celor două BIT-uri (tratatele bilaterale cu Canada și Marea Britanie – n.r.)”, se mai susține în documentul de 400 de pagini.

Recomandări

Din biroul de presă al BOR, un preot a fost angajat fără concurs, „la solicitare personală”, la Spitalul „Obregia”. Managerul Țîbîrnă: „Arhiepiscopia face numirile” | EXCLUSIV

„România nu a acționat în mod arbitrar sau discriminatoriu”

Judecătorii arbitrali au mai observat că Gabriel Resources nu s-a opus modului în care evoluau lucrurile la momentul respectiv și că doar ulterior, în special după respingerea legii în Parlament, a înțeles că lucrurile ar fi mers în direcția greșită. „Tribunalul nu poate ignora realitatea că reclamanții nu au obiectat în același timp în ceea ce privește multe puncte, dacă nu chiar majoritatea acestora pe care s-au bazat ulterior pentru a-și susține teoria răspunderii. În unele cazuri, reclamanții au susținut în mod public evoluțiile de care s-au plâns”, au spus judecătorii arbitrali. 

Aceștia au rezumat decizia în câteva concluzii scurte:

– România nu a acționat în mod arbitrar sau discriminatoriu;

– România nu a refuzat reclamanților un proces echitabil;

– România nu a contrazis declarațiile specifice făcute reclamanților sau așteptările legitime ale reclamanților;

– România nu a abuzat de puterile sale; 

– România nu a tratat reclamanții și/sau investițiile reclamanților în mod diferit față de alți investitori în circumstanțe similare; 

 – România nu i-a privat pe reclamanți de utilizarea rezonabilă a investițiilor și a beneficiilor rezultate.

Recomandări

Cum se folosea Securitatea de copii pentru a controla sistemul de învățământ. Fenomenul elevilor informatori din România comunistă

„Tribunalul recunoaște că reclamanții au făcut investiții substanțiale în acest proiect care, din păcate, nu s-au materializat. Cu toate acestea, este important de reamintit că aceste investiții nu s-au materializat nici pentru Guvern, în calitate de partener în asociere în cadrul proiectului. Acesta nu este un caz în care un stat a abuzat de puterile sale suverane pentru a profita de eforturile și capitalul investitorilor privați în detrimentul acestor investitori. Nu este nici un caz în care un stat a intervenit pentru a transfera un proiect profitabil de la un investitor privat la unul mai favorizat. Este un caz în care nu au fost luate în considerare aspectele de mediu, sociale, culturale și economice cu care se confruntă un proiect minier masiv și care s-au dovedit până acum insurmontabile, în circumstanțe în care vina nu poate fi atribuită în mod corect unei singure părți sau unei singure cauze”, se susține în hotărârea Tribunalului ICSID.

Roșia Montană și Patrimoniul Mondial UNESCO

Recomandări

Cum a așteptat Ucraina asaltul rușilor în Harkov. Dezvăluirile unor soldați ucraineni despre scenele haotice de pe front

Un punct important al dosarului constituit de Gabriel Resources a fost propunerea și admiterea Roșiei Montane în Patrimoniul Mondial UNESCO, în 2021. „Tribunalul nu găsește nimic nelegal în ceea ce privește candidatura României la UNESCO. Nominalizarea României pentru înscrierea Roșiei Montane pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO a fost făcută în 2016, urmată de depunerea dosarului de nominalizare la UNESCO în ianuarie 2017. Candidatura a fost apoi retrasă în iunie 2018 și depusă din nou în ianuarie 2020. Acțiunile României în această privință au avut loc la aproximativ trei până la șapte ani după respingerea proiectului de lege de către Parlament. (…) Tribunalul nu poate deduce din cererea României de a propune Roșia Montană pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO un act motivat politic pentru a face să eșueze proiectul”, se mai precizează în hotărâre. 

Compania canadiană a mai încercat să inducă responsabilitatea unor funcționari sau instituții ale statului român, acuzație respinsă, de asemenea, de completul de judecători arbitrali: „Nu a existat nicio dovadă probatorie care să fi unit cumva actele disparate ale autorităților și funcționarilor publici într-un efort coordonat de a bloca orice progres ulterior al proiectului. Ceea ce arată dovezile din prezent, și nimic nu a ieșit la iveală de atunci pentru a diminua importanța acestora, este că aceste autorități și funcționari publici au încercat să își îndeplinească mandatele de reglementare cât mai bine posibil în circumstanțe dificile. Performanța lor nu a fost deloc perfectă și, fără îndoială, au existat întârzieri cauzate de incompetență sau de lipsa de resurse, dar pur și simplu nu există nicio dovadă care să sugereze că eforturile lor au fost pretextuale cu scopul de a bloca progresul proiectului”.

Votul pentru legea Roșia Montană – decizie politică

De asemenea, tribunalul susține că nu a găsit nicio dovadă pe baza căreia să concluzioneze că „abordarea României în ceea ce privește planurile de urbanism și certificatul de urbanism a fost influențată politic sau că procedurile în această privință au fost afectate de nedreptate sau, în vreun fel, au fost ilegale din perspectiva dreptului internațional”. În plus, se mai susține că „nu a existat nicio legătură necorespunzătoare între procesul de autorizare și renegocierea aspectelor economice ale proiectului”, precum și că „nu există nicio dovadă a vreunui abuz de putere în modul în care pârâtul a gestionat desfășurarea procesului de autorizare și a proiectului și, în special, atunci când a propus și a respins proiectul de lege”.

Cu privire la respingerea legii Roșia Montană, punct central în acuzațiile Gabriel Resources, Tribunalul ICSID afirmă că votul final din Parlament  a fost, fără îndoială, o decizie politică: „Toate voturile dintr-un parlament sunt decizii politice. Nu este nimic condamnabil în acest sens – așa funcționează democrația, la bine și la rău. Întrebarea relevantă a fost dacă acest vot final a fost rezultatul unei influențe guvernamentale ilegitime. Nu există nicio dovadă în dosar care să conducă la această concluzie”.

Reprezentanții Gabriel Resources au susținut, după pronunțarea hotărârii, că studiază posibilitatea de a contestat decizia în termenul legal.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro