Uitand ca jumatate – sau chiar trei sferturi – din cei care i-au ales nici macar nu ii cunosc, senatorii beneficiari ai votului “pe liste” s-au trezit brusc cuprinsi de un orgoliu demn de votul uninominal. Dupa ce au chiulit fara jena in cursul lunii noiembrie, alesii s-au simtit ofuscati de faptul ca serviciul Contabilitate a incercat sa-i taie la salariu dupa comunistul criteriu “cine nu munca nu manca”. Invocand ca ei, supraoamenii, nu sunt asimilati salariatilor, au cerut banii inapoi, pe motiv ca se afla in slujba neamului 24 de ore din 24, fie ca sunt sau nu prezenti la Senat.
Astfel, s-a scris o noua pagina in istoria parlamentarismului romanesc, certificandu-se dreptul senatorului la indemnizatie atat pentru activitatea parlamentara, cat si pentru alte activitati, cum ar fi un pahar cu prietenii, o ora pe fuga la amanta, o noapte cu sotia sau 10 minute de “relas” la buda.
Alesii au mai stabilit ca de Craciun sa primeasca sub brad un pachet complet de facilitati omenesti, cum ar fi inmormantare de lux cu trei popi, fanfara si pomana la “Adio mama”, ma-sini noi, pensii private si numele ramas in posteritate. As fi de acord cu toate aceste pretentii in momentul in care vom trece la votul uninominal. Iar atunci nu va mai exista pentru nici un ales pericolul ca, in momentul in care se prezinta “Sunt senatorul Cutare”, sa auda la fel de des ca acum expresia politicos mirata “Zi sa mori tu!”.