Ultima mahala românească din Gent, de pe strada Asia, distrusă de autoritățile belgiene. 30 de oameni, mulți copii, rămân în frig

La jumătatea distanței dintre Bruxelles și Bruges, în triunghiul de aur al Belgie format de cele două orașe împreună cu Anvers, Gent e refugiul unei mici comunități de români nomazi. Și-au construit singuri baraci-casă din ce-au avut și astfel a apărut ultima mahala a orașului, în care trăiesc 30 de oameni, mulți copii.

Într-un colț îndepărtat al Gentului, pe strada Asia, între port și oraș, unde urmează să apară în curând un nou cartier, două familii de români locuiesc în colibe fără facilități sanitare înșirate de-a lungul unei căi ferate.

Primul lucru pe care îl vezi când intri în mahala sunt copiii, care fug prin tufișuri râzând și țipând. Uneori apar aici autoutilitare cu plăcuțe de înmatriculare românești.

E construit un gard de-a lungul trotuarului, cu o ușă în față unde, dacă vremea însorită, adulții se adună cu câte o cutie de bere sau băutură energizantă în mână.

Recomandări

Cătălin Hideg, denunțătorul foştilor generali SRI Coldea şi Dumbravă: Mi-au spus că vor 600.000 de euro ca să obțin o pedeapsă cu suspendare

Așa descrie jurnalistul Wouter Woussen ceea ce a văzut când a mers în mahala, ca să documenteze, alături de fotograful Fred Debrock, reportajul despre românii din mahalaua de la marginea orașului cu puțin mai mult de 250.000 de locuitori.

Un copil iese din casă, își dă pantalonii jos și își face nevoile în curte

Nimeni nu este acolo într-o duminică cețoasă la sfârșitul lunii noiembrie, când ajunge reporterul. În spatele gardului se află o curte de pământ gol și un munte de deșeuri: fier vechi, scaune vechi, un dulap spart, o bucată căzută dintr-un zid de beton.

Un televizor cu tub rupt stă aruncat pe podea. Doi băieți ies dintr-o cocioabă cu lemn, cu un coș de fum și un acoperiș din plastic. Cel mai mic are cel mult 5 ani. Merge până la marginea curții și își scoate pantalonii, apoi își face nevoiele pe pământ.

Băiatul mai mare, care poate avea 10 ani, zâmbește și strigă ceva, apoi o tânără cu păr roșu iese din cocioabă cu o rolă de hârtie igienică, pentru a șterge copilul.

Două familii de români populează mahalaua

Gent cunoaște astfel de mahalale de ani de zile. Sunt locuite de romi care veneau deseori în oraș din estul Uniunii Europene. Acum câțiva ani era vorba în principal de slovaci, astăzi sunt mai mulți români. Unii au locuit anterior în Franța sau Italia. Actualul primar din Gent, Mathias De Clercq, dorește ca astfel de tabere să dispară în curând.

Recomandări

Candidaţii favoriţi din fiecare ţară UE pentru viitoarea Comisie Europeană. Ce scrie Politico despre președintele Klaus Iohannis

Ei spun că ar trebui să mă întorc în România, dar nu am nimic acolo. Crezi că aș locui aici dacă aș avea o casă în altă parte?

Valerica Preda

În septembrie 2019, când oamenii locuiau încă în case și rulote vechi în mai multe locuri din Gent, a fost făcută o listă cu toți locuitorii din aceste zone. Au fost 138 și li s-a oferit fie să se întoarcă voluntar în țara lor de origine, fie să participe la un proiect ambițios de integrare a lor în oraș.

Cei care au ales cea din urmă variantă ar fi găzduiți în case din containere și îndrumați să învețe limba, să caute de lucru și să trimită copiii la școală. După trei ani, participanții trebuie să își găsească singuri o casă, altfel li se va cere totuși să plece.

Purtătorul de cuvânt al primarului, Thomas Dierckens, subliniază că acest proiect este unic și că lista din 2019 este definitivă. „Noi tabere nu vor fi tolerate. Oricine încearcă să trăiască aici în acest fel nu va mai putea să se alăture acestui proiect excepțional.”

Recomandări

Sondaj IPSOS: Nicușor Dan, pe primul loc în cursa pentru Primăria Capitalei. Ce scor înregistrează Piedone și Firea

Românii din ultima mahala nu sunt pe listă

O parte celor care trăiesc în ultima mahala a orașului sunt copiii sau nepoții Valericăi Preda, o femeie mică de statură, cu un aer serios, care nu vorbește olandeză sau franceză, dar vorbește italiană. Ea spune că locuiește în Gent de mai bine de șase ani.

Crede că este o nedreptate faptul că familia ei nu este primită într-o casă de containere. „De ce nu suntem pe listă? Ei spun că trebuie să mă întorc în România, dar nu am nimic acolo.”, își arată ea nemulțumirea.

Managerul de proiect al caselor de containere, Hannes Schotte, recunoaște că familiilor de aici li s-a refuzat intrarea. „În cursul anului 2020, oamenii au fost adăugați în taberele existente. Aceasta nu se află pe lista care a fost făcută în septembrie 2019 și, prin urmare, nu sunt eligibili. Este posibil ca aceste persoane să fi venit din străinătate sau din alte părți din Belgia.”

O procedură de evacuare este în curs împotriva ultimilor rezidenți din strada Asia. Valerica Preda a arătat un document care spune că familia ei va trebui să părăsească locul pe 11 decembrie și nu are nicio idee unde ar trebui să meargă atunci.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro