Un avocat acuza Politia de pasivitate si coruptie: aur si dolari lasati hotilor

Pagubasii si un avocat incearca sa elucideze un jaf savarsit acum trei ani. El ii acuza pe politistii implicati de o stranie pasivitate sau chiar de protejarea hotilor si de coruptie.
La 16 decembrie 1998, seara, a fost spart un apartament, sediul unei firme, din bd. Dimitrie Cantemir nr. 18, bloc 7. Pagubasii, Ioana Tudor si Constantin Ciobanu, sustin ca le-au fost furate bunuri si bani: 105.000 de dolari, 800 grame de bijuterii din aur, aparatura electronica, tablouri si alte obiecte.
In aceeasi zi, au depus plangere la Sectia 14, ai carei lucratori, impreuna cu colegi de la Politia Capitalei, au si facut cercetarea la fata locului, deschizandu-se dosarul 1234840/1998, de care, afirma reclamantii, s-a ocupat lt. col. Alecu Hornet, acestuia fiindu-i indicat si un cerc de banuiti. Dupa un an, pagubasii sesizeaza ca ancheta treneaza, iar Politia Capitalei le raspunde ca „s-au luat masuri concrete pentru cresterea operativitatii in identificarea si tragerea la raspundere penala a autorilor infractiunii”.
A mai trecut un an. Surpriza: la domiciliul unui spargator, membru, de altfel, al unei cunoscute bande si fiind unul din suspectii initiali, sunt gasite bijuterii si valuta.
La Politia Capitalei, in prezenta locotenent colonel Hornet si a mr. Eugen Toma, pagubasii recunosc o serie de bijuterii. Paradoxal, nu se incheie nici un proces-verbal in acest sens, iar hotii – din clanul „Fratii Corsicani” – sunt deferiti justitiei pentru alte fapte, mai marunte. Incercand sa-si recupereze bunurile, cei doi sunt trimisi la Parchetul Capitalei, unde afla, stupefiati, ca in dosarul Politiei nu e nici un cuvintel despre jaful respectiv, asa ca… bijuteriile au fost inapoiate celor la care fusesera gasite!
Pagubasii isi angajeaza un avocat, Adrian Zamfirachi. Acesta sustine ca politistii sunt culpabili cel putin din punct de vedere procedural, pentru nerestituirea valorilor, daca nu cumva sunt la mijloc alte interese, materiale. Mai mult, avocatul afirma ca demersurile sale se izbesc de un zid, desi invoca pana si recunoasterea unui complice la furt, aflat deja in puscarie, pentru alte infractiuni. La repetate sesizari, adresate inclusiv inspectorului general al Politiei, parvin, de la DGPMB, raspunsuri partiale.
Ciudat, observa avocatul, desi locotenent colonelul Hornet a fost mereu prezent in aceasta tevatura, ba chiar, la 9 octombrie 2001, „a refuzat in mod categoric sa-mi prezinte dosarul spargerii, desi sunt aparator ales”, conducerea Politiei Capitalei, referindu-se la activitatile procedurale, il defineste pe ofiter ca „nefiind abilitat sa efectueze nici una din aceste activitati si nici sa le materializeze in procese-verbale”. Oricum, raspunsul este departe de continutul sesizarii
Acest dosar lasa loc la suspiciuni, poate, neintemeiate, dar care nu pot fi demontate – sau confirmate – decat printr-o ancheta obiectiva, lipsita de menajamente de breasla.

Urmărește-ne pe Google News