Un pescar a descoperit epava unei nave scufundate cu 144 de ani în urmă, dar nu se poate compara cu bunica sa, care a găsit 3 epave în 3 zile

Surprizele nu se opresc aici

Potrivit unui comunicat de presă al Societății Istorice din Wisconsin, Christopher Thuss pescuia într-o zi cu ceață pe Lacul Michigan (în largul coastei Manitowoc) când a zărit, la doar trei metri sub apă, rămășițele unei epave.

„Thuss a raportat descoperirea sa arheologului maritim Tamara Thomsen de la Societatea Istorică din Wisconsin”, se menționează în comunicatul de presă”, care a colaborat cu președintele Asociației de Arheologie Subacvatică din Wisconsin, Brendon Baillod, pentru a identifica epava ca fiind J.C. Ames.”

Probabil că majoritatea dintre noi nu am ști pe cine să contactăm dacă am da peste o epavă. Dar Thomsen era deja în vizorul lui Thuss.

La urma urmei, conform unui articol al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA), Thomsen fusese unul dintre arheologii maritimi care efectuase cercetări pe baza descoperirilor făcute de „Shipwreck Suzze” Johnson în 2015.

„Shipwreck Suzze” a făcut valuri în urmă cu un deceniu când, ca urmare a hobby-ului său, pilotarea unui avion ultraleger cunoscut sub numele de „parașută motorizată”, a descoperit trei epave diferite în doar trei zile. Deși acest lucru este remarcabil, surprizele nu se opresc aici: „Shipwreck Suzze” este, de asemenea, bunica vitregă a lui Christopher Thuss.

Recomandări

Război Israel-Iran, ziua 10. Statele Unite au bombardat Iranul. Cronologia operaţiunii „Midnight Hammer”

O poveste fascinantă

Dar ce s-a întâmplat cu nava descoperită de Thuss? Ei bine, este o navă care are o poveste fascinantă.

Potrivit WisconsinShipwrecks.org, nava cunoscută acum sub numele de J.C. Ames a început să existe sub un alt nume, J.C. Perrett. Construită în Manitowoc în 1881, nava cu motor cu abur este descrisă ca „una dintre cele mai mari și mai puternice remorchere construite vreodată pe Marile Lacuri”.

Folosit inițial pentru transportul de cherestea (până la „cinci barje”, conform Wisconsin Shipwrecks), Perrett „a îndeplinit o serie de roluri de-a lungul lungii sale cariere”.

A supraviețuit unei coliziuni în 1889, a schimbat proprietarul în 1895, devenind transportator de barje feroviare între Chicago și Peshtigo, iar în 1896 i-au fost înlocuite cazanele și i s-a schimbat numele în J.C. Ames.

Remorcherul a fost vândut de încă două ori înainte de 1923, când a fost în cele din urmă scos din serviciu și dezmembrat pentru piese.

I-au dat foc

După ce toate piesele considerate valoroase au fost îndepărtate, a fost distrus într-un mod care ar putea părea neobișnuit astăzi:

„Ceea ce a mai rămas din corp a fost remorcat în afara Manitowoc, în Maritime Bay, și incendiat pentru deliciul spectatorilor, în 1923. Aceasta era o practică obișnuită în cazul navelor vechi din acea vreme. Nava Ames a ars, apoi s-a scufundat la o adâncime de 9 picioare, unde, ceea ce a mai rămas a fost distrus valuri și gheață, până când resturile au fost îngropate sub nisip și uitate.”

Recomandări

Aurelian Preda a scăpat de pe petrolierul Unirea, care a explodat lângă Capul Caliacra, acum 43 de ani: „Mircea Băsescu a tăiat parâma. Din cauza disperării, și-a înfipt briceagul în palmă!”

Readusă la viață

Acum, la un secol după prăbușirea sa spectaculoasă, J.C. Ames se îndreaptă spre o a doua viață, probabil ca atracție turistică.

Conform comunicatului de presă al Societății Istorice din Wisconsin, au început lucrările pentru înscrierea navei în Registrul statal al locurilor istorice.

„Datorită poziției unice a epavei în Lacul Michigan”, se menționează în comunicatul de presă, „aceasta are potențialul de a deveni o destinație populară pentru iubitorii de caiac și snorkeling”.

„Aceste descoperiri sunt întotdeauna foarte interesante, deoarece permit redescoperirea unei părți din istoria pierdută. A stat acolo peste o sută de ani și apoi a reapărut pe radarul nostru complet întâmplător”, a declarat Thomsen despre descoperire.