Un polițist ucrainean și-a găsit fiica de un an, soția, mama, tatăl, fratele și câinele morți în casa bombardată de ruși, la Borodianka
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un polițist ucrainean și-a pierdut întreaga familie, fiica de un an, soția, părinții și fratele mai mic, sub bombardamentele rusești de la Borodianka, care au lovit și casa lui. Ivan a povestit drama pe care o trăiește ediției în limba rusă a BBC.
Ivan Simoroz și-a spus povestea chiar lângă ruinele casei părintești, lângă Kiev, acolo unde reporterul BBC scrie că „pur și simplu nu a mai rămas nimic din clădire care să semene cu o casă”.
„Pe 26 februarie eram la locul meu de muncă în poliția regională, vorbeam pe stradă când am auzit: bang!”, își amintește Ivan. Rusia invadase Ucraina cu două zile mai devreme, iar armata rusă, înaintând spre Kiev, a atacat micile orașe din suburbiile capitalei.
„Pământul s-a cutremurat. Am început să-mi sun toate rudele: soția, fratele, mama, tatăl, bunica și toată lumea s-a dovedit a fi în afara zonei de acoperire. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva rău”, își amintește tânărul agent, care are 26 de ani.
Împreună cu șeful său și mai mulți colegi, Ivan a mers cu mașina la casa lui de pe strada Centrală din Borodianka.
A fost întrebat ce gânduri avea în acel moment: „Horror. Război. Foarte înfricoșător, nu înțelegi nimic. Speri că cineva mai este în viață pe undeva, poate ascuns în pivniță”.
Curând, vecinii și rudele au sosit pentru a-l ajuta pe Ivan să găsească supraviețuitori. A găsit-o prima oară pe mama lui, cu trupul întins peste frigider. La 200 de metri de ea și-a văzut fratele mai mic. Un corp fără picioare și brațe. Câinele lui iubit era lângă fratele său, mort și el.
Apoi au găsit-o pe bunica lui Ivan, și ea moartă, sub o grămadă de cărămizi. Pe Polina, fiica lui de un an, a găsit-o o mătușă, pe o canapea. Încă respira. Apoi au găsit-o pe soția lui Ivan, Elena, iar apoi pe tatăl lui. Erau morți.
Polina a murit la spital, câteva ore mai târziu. Ivan și-a pierdut șase membri ai familiei în acea zi.
Potrivit poliției, casa lui Ivan a fost prima clădire distrusă din Borodianka. Ulterior, focul de artilerie al rușilor a transformat orășelul într-una dintre cele mai distruse așezări în acest război.
Cu o stăpânire de sine incredibilă, Ivan continuă să arate un morman de pietre, care până de curând era casa familiei sale. Își amintește totul până la cel mai mic detaliu. Undeva printre dărâmături, lalele strălucitoare, plantate de bunica lui, își croiesc drum. Dacă te uiți mai atent, începi să vezi urme de viață: unul dintre pantofii Polinei, sau un halat de baie atârnat pe o grindă.
După atac, Ivan și-a luat doar trei zile libere. El a lucrat la un punct de control militar din apropiere, ajutând rezidenții să plece în zone mai sigure. Ulterior, pentru aceasta a primit o medalie pentru serviciu și vitejie.
Unitatea de poliție locală, unde a servit Ivan, a fost una dintre primele care s-au întors la muncă după ce soldații ruși au părăsit zona de lângă Kiev. De atunci, în regiune au fost găsite peste 1.200 de cadavre de civili.
Cum poate Ivan să continue să trăiască și să lucreze? Ce îl motivează? Munca, recunoaște el, a fost o distragere importantă, dar îl ajută și să facă față durerii personale. Când locuitorii din Borodianka, împreună cu poliția, au început lucrările de restaurare a orașului, Ivan a început să cunoască oameni care au trăit și ei o tragedie similară.
Nici sprijinul prietenilor apropiați și al colegilor nu poate fi uitat, adaugă el. „Toată lumea din Borodianka are probleme. Trebuie să ajutăm oamenii. Munca și prietenii mei sunt cele care mă ajută și mă susțin”.
„Este o persoană deschisă, prietenoasă, talentată și concentrată”, spune șeful lui Ivan, Viacheslav Țiliurik, șeful departamentului de poliție Borodianka. „Pentru ca să înțelegeți, una dintre trăsăturile principale ale caracterului lui Ivan este că în șase ani de muncă nu și-a luat nici măcar o zi de vacanță. „Nu am întâlnit niciodată oameni cu spirit atât de puternic”, spune ofițerul, care speră că nu va întâlni pe nimeni altcineva care va trebui să fie atât de puternic după o astfel de tragedie.
În următoarele cinci săptămâni, ceea ce s-a întâmplat cu casa lui Ivan s-a repetat în Borodianka de multe ori. Este liniște de-a lungul drumului principal prin oraș. Când vezi un întreg bloc de apartamente fără fațadă sau în ruine, înțelegi cât de lipsit de viață a devenit acest loc. Apartamentele oamenilor sunt expuse public acolo unde obuzul a lovit clădirea vecină. Bibliotecile și mesele de bucătărie amenajate pentru cină sunt cumva înghețate în timp în unele case.
La un moment dat, masca de autocontrol a lui Ivan alunecă totuși: când descrie un loc la 30 de kilometri de Borodianka. Șase cruci de lemn pe movile de nisip proaspăt ridicate la un cimitir din satul Peskovka.
Mormântul Polinei este ușor de recunoscut printre celelalte, după jucării. Dar ceea ce fulgeră este data morții, comună tuturor celor șase: 26.02.2022. Toată cruzimea și ireversibilitatea acestui război este întruchipată într-o singură dată gravată de șase ori.
„Când vin aici, plâng tot timpul”, spune Ivan, înghițind un nod în gât.
