O tânără cu dizabilități din județul Galați, abandonată de familie, riscă să rămână pe drumuri din cauza unei decizii a primarului: „Sunt conștient că am comis un abuz”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Panicat de bugetul pe 2019, un edil din Galați vrea să limiteze numărul persoanelor cu dizabilități din comună.Conform proiectului de buget aprobat de Guvern, indemnizațiile de handicap ar urma să fie achitate integral de la bugetul local.
Cuprins:
Florica Mihaela Porumbaru are 22 de ani și se deplasează în scaun cu rotile. A fost abandonată de propria familie. A crescut la casa de copii. În 2017, un ONG din județul Galați i-a oferit fetei o cameră, unde să locuiască. La sfârșitul anului, Mihaelei îi expira viza de flotant, așa că tânâra a depus o cerere de prelungire la Primăria comunei Nicorești. Însă edilul Ionel Boghiu a refuzat-o.
Nu Mihaela, ca persoană, e motivul refuzului primarului, ci proiectul de buget pe anul 2019, conform căruia cheltuielile privind protecția socială vor fi suportate integral de primării. "Din informațiile mele, se pare că nu vom scăpa", spune Boghiu, de 14 ani edil în Nicorești.
Primăriile nu vor mai plăti doar 10 la sută din indemnizațiile de handicap, ci sută la sută. "Și nu e vorba doar de o persoană, după ea vor veni alte două". Asociația United Cristian Aid "Bunul Samaritean" are licență pentru a găzdui 15 persoane cu dizabilități. Acum are în grijă 12, fără Mihaela.
În răspunsul trimis tinerei, Primăria Nicorești susține că n-a fost notificată de asociație, ci "pusă în fața faptului împlinit, acela de a mări numărul de beneficiari de prestații sociale de la bugetul local".
Reclamat la CNCD
Ionel Melinte, reprezentantul Asociației "Bunul Samaritean", ne-a declarat că Mihaela a depus o petiție la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Primăria Nicorești are 18 angajați, care încasează 21.000 de euro lunar. Primarul are un salariu net de aproximativ 5.000 lei lunar. Indemnizațiile persoanelor cu dizabilități și salariile asistenților personali costă, în total, bugetul local 28.000 de euro lunar. "De unde să iau bani? Să dau personalul Primăriei afară și să rămân cu ei (n.red. – persoanele cu dizabilități)?", se întreabă retoric Ionel Boghiu.
Melinte îl acuză pe primar că nu face nimic pentru persoanele aflate în dificultate din comună: "Un primar ar trebui să fie aplecat, chiar dacă nu cu suflet, către cetățenii în nevoie". Primarul îl acuză pe ONG-ist că "nu produce nimic". În schimb, primește o mulțime de bani de la companii private și de la stat.
La mijloc, în acest conflict politico-financiaro-legal, se află Florica Mihaela Porumbaru, o tânără fără familie și fără adăpost, care și-a scris pe pagina de Facebook: "Singurul curaj de care ai nevoie e curajul de a-ți urma visul". Și, lângă Mihaela, se află alte zeci de mii de români cu dizabilități, care, odată cu proiectul de buget pe 2019, vor deveni oficial o pacoste pentru primarii de la orașe și sate.
Ionel Boghiu, primar Nicorești: "Sunt conștient că am comis un abuz"
- De ce îi refuzați Mihaelei Porumbaru dreptul de a domicilia în comuna dumneavoastră?
- Încerc să opresc traficul de persoane care se face în comuna Nicorești. Bugetul local nu mai poate susține aceste cheltuieli cu persoanele cu dizabilități care sunt aduse din alte județe.
- Cine are de câștigat din acest "trafic de persoane", cum îl numiți?
- Fundația care-i aduce pe raza comunei.
- Ce anume are de câștigat?
- Păi, câștigă sponsorizări de la fime, merg în stânga, merg în dreapta, câștigă și de la statul român…
- Mihaela Porumbaru nu are unde să locuiască.
- Până acum unde a locuit?
- În orfelinat.
- Să-i asigure localitatea de unde provine indemnizația și salariul pentru asistentul personal. Și n-are decât să vină să locuiască aici.
- Dar a locuit până acum, din 2017. Dumneavoastră doar refuzați să-i prelungiți avizul.
- Da.
- Până acum, vă permiteați, acum gata, nu vă mai permiteți?
- Nu-mi permiteam. Anul trecut, în ultimele trei luni, am rămas fără bani la indemnizații și asistenți personali. Eu trebuie să fac ceva să stopez acest lucru. Nu poate la infinit să-mi aducă oameni din toată țara, la Nicorești. Or fi câinii cu colaci în coadă aici. Cetățeanul comunei Nicorești plătește taxe și impozite ca eu să-i asigur traiul decent în comună. Dacă eu colectez banul de la el și îl dau la fundație, eu ce mai fac?
"Trebuie să lupt, să fac economie, să nu pierd fondurile europene"
- Cum contribuiți la fundație?
- Cu aceste indemnizații și cu salariile însoțitorilor. Noi nu avem, suntem o primărie mică. N-avem uneori nici partea de cofinanțare la proiectele în derulare cu Ministerul Dezvoltării.
- Ce proiecte aveți?
- Școală, grădiniță, un pod, un drum comunal de asfaltat, căminul cultural. Eu trebuie să mă lupt, să fac economie, că pierd fondurile europene.
- Ați plătit până acum. Și e vorba de o singură persoană…
- Ce o singură persoană? El urmează să aducă alte două persoane. Are pentru 15 locuri acolo licență.
- Și nu vă puteți permite?
- Eu trebuie să pun punct la toate astea, să termin odată. Că nu sunt doar persoanele pe care le aduce el. Sunt și alte persoane cu dizabilități, adulte, plasate la familii din Nicorești.
- De ce vin fundațiile în comuna dumneavoastră?
- Pentru că a fost spitalul (n.red. - Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Nicorești), spitalul s-a desființat în 2002 și fundațiile nu s-au mulțumit cu ce-au avut din spital. Au adus și din alte părți. Că au fost sponsorizările foarte mari, din străinătate, și trebuiau să-și justifice cheltuielile. În momentul în care produci, e ceva. Dar când tu nu produci și doar iei de la stat… Eu am copii care au fiecare câte un business, face fiecare ceva pentru țara asta. Dar sunt unii care doar consumă și bașca, vor să aducă și din alte părți. Le-am spus destul de clar: nu pot să susțin. Toate se învârt în jurul acestor bani. Dacă se dau de la bugetul de stat, cu mare plăcere, am de unde să le dau.
- Și dacă nu se dau?
- Să le dea fundația. Merg cu mașini de mii de euro, ridică drone deasupra Nicoreștiului, filmează… Vă dați seama ce necăjiți sunt. Până la urmă, ăștia (n.red. persoanele cu dizabilități) sunt niște oameni cu care nu ai ce să comunici, nu vorbesc, sunt terminați. Cine știe ce le dă să mănânce, o zoaie. Angajații fundației nu au voie cu telefoanele în incintă. De ce, dacă totul e corect? ONG-urile au o putere foarte mare în țara asta.
- Cu privire la cazul Mihaelei Porumbaru, cum veți proceda?
- Legea nu-mi permite decât să-i dau. Sunt conștient că pentru libera circulație am comis un abuz, dar, când voi merge la tribunal, voi veni cu argumente, voi explica și vedem ce se întâmplă. Asta-i viața. Sunt primar, îmi asum.
- Credeți că veți fi chemat la tribunal?
- Da. Îl cunosc (n.red. - pe Ionel Melinte), are o minte diabolică.
