Un specialist în etica vaccinării de la Oxford explică de ce imunizarea este o obligație morală: „Refuzul este echivalent cu evaziunea fiscală”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ni se încalcă libertatea atunci când suntem îndrumaţi să ne vaccinăm? Suntem discriminaţi dacă nu o facem? Sau avem chiar o obligaţie morală de a primi serul anti-COVID? Alberto Giubilini, specialist în etica vaccinării şi cercetător la Universitatea Oxford din Marea Britanie, a răspuns la aceste întrebări într-o conferinţă organizată de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată de la Universitatea din Bucureşti.
Cuprins:
Alberto Giubilini este unul dintre cei mai cunoscuţi specialiști în bioetică de la Universitatea Oxford din Marea Britanie. Autor al volumului „Etica vaccinării“ (2019), Giubilini îşi pune acum analiza în contextul vaccinării anti-COVID şi al discuţiilor cu privire la paşapoartele de vaccinare.
La invitația Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Giubilini le-a vorbit, joi 4 noiembrie, studenţilor de la Facultatea de Filosofie despre moralitatea din spatele vaccinării şi a certificatelor verzi.
Pandemia schimbă noțiunea de normalitate
Eticianul a încercat să răspundă la o dilemă puternic disputată în această perioadă: sunt paşapoartele de vaccinare o limitare a libertăţii sau, dimpotrivă, ne oferă mai multă libertate?
„Pentru a răspunde la întrebare, trebuie să ne gândim care este starea de fapt de la care pornim, care e normalitatea. Numai că acest lucru nu e chiar aşa simplu precum pare. Pandemia a schimbat pentru mulţi noţiunea de normalitate. Expresia «noul normal» a intrat în limbajul comun acum“, explică Giubilini.
În acest context, eticianul încearcă să înţeleagă în ce măsură contextul pandemic ar putea legitima, din punct de vedere moral, limitarea libertăţii. „Noi acceptăm constrângeri în multe situaţii din viaţa noastră. Aşadar, limitările pot exista, însă trebuie să ne întrebăm în ce măsură sunt ele justificate“, explică Giubilini.
Avem deja paşapoarte de vaccinare informale. De pildă, în multe state există obligaţia unui şcolar de a se vaccina împotriva rujeolei.Alberto Giubilini, etician:
Alberto Giubilini face apel la două principii pentru a tranșa această dilemă. Primul este acela că o restricție trebuie să fie proporțională cu beneficiul urmărit. „Un lockdown pentru oameni care au gripă ar fi prea mult“, exemplifică cercetătorul.
În cazul condiţionării accesului în unele spaţii publice de dovada vaccinării, Giubilini crede că beneficiile sunt mult mai mari. „Vaccinurile sunt, în general, o formă uşoară de salvare. Fiecare vaccin, la fel ca fiecare tratament medical, are nişte riscuri, însă câştigul e mult mai mare“.
Al doilea principiu spune că limitarea unei libertăţi poate fi justificată dacă împiedică o acţiune care ar putea reprezenta un risc semnificativ pentru altcineva.
Astfel, Giubilini enumeră trei tipuri de riscuri pe care vaccinarea le-ar putea preveni şi oferă, în cazul fiecăruia, câte o analogie.
1. Prevenirea unui rău direct
Persoanele vaccinate au un risc mai mic de a se îmbolnăvi şi de a transmite un virus potenţial letal.
„O analogie bine-cunoscută în filosofie spune că a nu fi vaccinat e similar cu a trage cu arma într-un loc public: din întâmplare, poţi nimeri, răni şi chiar omorî pe cineva. Or, virusurile sunt precum gloanţele, pot omorî oameni. Alt exemplu: împiedicarea unui copil să se plimbe prin locuri publice purtând chimicale toxice în rucsac“, explică cercetătorul.
2. Prevenirea unui rău indirect
E vorba de cazurile în care îndeajuns de mulţi oameni dintr-o comunitate sunt vaccinaţi, astfel încât posibilitatea de infectare este redusă semnificativ. Giubilini spune că imunitatea de turmă este un bun public, pentru că previne infectarea celor nevaccinaţi. În plus, crede eticianul, şi cei vaccinaţi beneficiază de imunitatea de turmă, deci, toată lumea are de câştigat, chiar dacă într-un mod indirect, din această situaţie.
„Gândiţi-vă la această analogie: taxele pe care fiecare cetăţean le plăteşte reprezintă contribuţia lui pentru bunul public: educaţie, sănătate, securitate, transport etc. Şi în cazul vaccinării, şi în cazul plăţii contribuţiilor către stat, la nivel naţional, nu e mare diferenţă dacă o singură persoană refuză această responsabilitate. Dar motivul pentru care avem o obligaţie morală să ne plătim taxele este justeţea, corectitudinea, echitatea“, argumentează eticianul.
Astfel, acesta crede că avem obligaţia de a dobândi imunitatea împotriva COVID pentru că, în felul acesta, putem contribui la bunul public exact în felul în care contribuim prin taxele pe care le plătim.
„John Stuart Mill spune, în «Despre libertate» că fiecare persoană ar trebui să aibă partea sa de muncă şi sacrificiu care duce la apărarea societăţii şi a membrilor săi. În viziunea lui Mill, prin intervenţia statului, această obligaţie morală trebuie să fie distribuită în mod egal tuturor cetăţenilor. Aşadar, plata taxelor nu e doar încurajată, cerută, ci e obligatorie. În plus, vrem ca toată lumea să plătească taxe, nu doar un grup suficient de mare de cetăţeni care ar putea asigura funcţionarea statului. Şi nimeni nu permite excepţii de la plata taxelor din motive de conştiinţă“, spune Giubilini.
Refuzul vaccinării este echivalent cu evaziunea fiscală: în ambele situaţii, e vorba de refuzul de a-ţi îndeplini obligaţia morală de a contribui la bunul public.Alberto Giubilini, etician:
3. Prevenirea unui rău indirect la scară mare
Persoanele vaccinate sunt mai puţin predispuse la spitalizare, iar asta elimină presiunea pe care sistemul de sănătate o resimte în această pandemie, susţine cercetătorul de la Oxford.
„Gândiţi-vă la obligaţia motocicliştilor de a purta cască sau la obligaţia pasagerilor dintr-o maşină de a purta centura de siguranţă. Ambele sunt obligaţii, coerciţii ale statului pentru a preveni ca, în cazul unui număr mare de accidente, sistemul sănătate să colapseze. Din acest punct de vedere, tutunul şi alcoolul sunt suprataxate de stat: dacă fumezi şi bei prea mult, există o mai mare posibilitate să ai nevoie de spitalizare“, arată Alberto Giubilini.
Despre discriminare
Acesta încearcă să răspundă şi criticilor potrivit cărora paşaportul de vaccinare este un document care încurajează discriminarea.
Deşi admite că certificatul verde permite autorităţilor să-i trateze diferit pe cetăţeni, Giubilini crede că acesta nu este o politică discriminatorie. „Pentru că trebuie să ne întrebăm dacă acest tratament diferit este nedrept. Discriminarea presupune că oamenii sunt trataţi diferit în funcţie de factori care sunt irelevanţi. Dar, în acest caz, vaccinarea are rolul de a preveni un rău. Or, prevenirea unui rău este un motiv relevant pentru un tratament diferenţiat“, explică eticianul.
Giubilini crede că am putea vorbi despre discriminare în cazul în care nu ar exista acces echitabil la vaccin, însă, câtă vreme toată lumea poate beneficia de „salvarea uşoară“, cei care nu vor să o facă nu ar trebui să se simtă discriminaţi.
Pentru acesta, întrebarea fundamentală cu privire la vaccinuri rămâne cea referitoare la libertatea de a alege.
„Ceea ce ar trebui să judecăm aici este justificarea cerinţei de a te vaccina. Or, în acest caz, nu e vorba despre discriminare, ci despre posibila limitare a libertăţii de a alege să nu te vaccinezi. Aşadar, e justificat ca statul să limiteze libertatea unei persoane pentru a le proteja pe celelalte?“, se întreabă cercetătorul.
Despre libertate
În acest caz, Giubilini remarcă un conflict între două libertăţi: libertatea de a refuza vaccinul şi de a avea acces în orice loc versus libertatea de a trăi în siguranţă.
„A cui libertate contează? Există libertatea celor care refuză vaccinul şi vor să aibă o viaţă normală, dar există şi libertatea celor care sunt mai vulnerabili la infectarea cu SARS-CoV-2. Or, aceştia din urmă nu mai pot fi liberi să aibă o viaţă normală câtă vreme nu este vaccinată îndeajuns de multă lume, pentru că, dacă nu există siguranţă şi securitate, nu eşti liber să faci tot ce vrei”.
Cum le cântărim? Dacă eşti un libertarian, ai putea spune că statul nu are niciun cuvânt de spus cu privire la corpul tău. Dacă eşti un om de stânga, ai putea prefera un stat care să le ofere siguranţă tuturor membrilor săi.Alberto Giubilini, etician:
Bioeticianul spune că pentru a alege între cele două opțiuni cea mai potrivită întrebare este care dintre ele „presupune cel mai mic cost pentru fiecare individ”.
„E o limitare mai mare să te vaccinezi sau e o limitare mai mare să nu poţi avea o viaţă normală? Încercaţi să răspundeţi la această întrebare“, a conchis Giubilini.
Foto: Shutterstock
