Un strigoi celebru

Ieri, m-am întâlnit cu Gorbaciov. N-am avut emoţii, ci doar nelinişti. O voce interioară îmi spunea să-l scuip în ochi şi să nu dau mâna cu cel care a provocat valuri de sânge în decembrie 1989. O altă voce, la fel de puternică, dorea să-i mulţumească. Fără Mihail Gorbaciov, “Gorby” cum îl alintă occidentalii, şi astăzi trăiam în spatele Cortinei de Fier. Unii îl văd ca pe un reformator, alţii, drept un agent de excepţie al MI-5. În Rusia e contestat puternic, în Germania e idol. Ce distanţă infimă poate exista între un erou şi un trădător! Poate o clipă! Îmbrăcat la patru ace, am aşteptat să-l văd de-aproape pe “omul însemnat”. Pe cel în faţa căruia a tremurat o lume întreagă. Să văd cu ochii mei pata celebră de pe chelie.

Mihail Gorbaciov nu mai este cel de altădată. Asta în ciuda faptului că-şi duce în spate povara celebrităţii. Fostul comunist este astăzi un om de showbiz. Scump, pentru că spectacolul e altul. Ştie, aidoma unui mare actor, să strângă mâini, să-şi privească în ochi interlocutorii cu sclipiri tainice. Dar fără Raisa este stingher, i-au dispărut reflectoarele. E o umbră, un strigoi care bântuie… După întâlnire, am rămas pe gânduri. Oare ce reprezintă Gorbaciov pentru mine? Dar pentru România? Târziu în noapte am găsit, zic eu, răspunsul: Un rus care odinioară a fost la putere! Un ţar roşu, un Nero bolşevic care n-a avut noroc sau a avut o altă temă!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE