Viaţa de corporatist în România! Binecuvântare sau depersonalizare?

Psiholog Cezar Laurențiu Cioc

Din afară se vad doar cladiri înalte cu geamuri de sticlă, barbaţi îmbrăcaţi la costum cu serviete diplomat si femei pe tocuri frumos machiate si coafate. La prima vedere ei par a avea o viaţa de vis. Este bine sa existe insă si o a doua vedere, cea a psihologului :

“Fie ca e de la oraş sau de la sat, visul oricarui student român este să lucreze undeva. Niciunul nu se gandeste la independenţa profesională in studenţie. Facultaţile din Romania produc in procent de 90% oameni care visează să aibă statut de angajat. La început mirajul latopului de muncă, maşinii si telefonului puse la dispoziţie de firmă ia ochii tinerilor. Aşa ajung aproape toţi sa doreasca intrarea intr-o corporaţie. Un astfel de loc de muncă in România este remunerat peste valoarea salariului mediu national iar locaţiile de muncă sunt curate, iţi permit să te îmbraci pentru a impresiona iar cunoscutii te asociază pe tine ca angajat cu impozanta cladire de sticlă în care te văd intând.

Din punct de vedere psihologic însă, activitatea de tip corporatist presupune în România alinierea mentală si atitudinală la scopurile companiei chiar daca ele nu sunt neaparat conform principiilor tale. Aşa ajung tinerii dornici de fapte mareţe, sa înveţe ce înseamnă sa inghită broaşte râioase, la figurat desigur! Cu toţii stim ce se întampla in unele bănci, in care angajaţii, unii de buna credinţa, au norma de a oferi clientilor carti de credit cu dobânzi in urma carora doar banca iese in avantaj şi nu clientul“, a adăugat psihologul

Recomandări

INTERVIU. Părintele fondator al rockului alternativ sovietic, interzis în Rusia lui Putin, concertează la București: „Oamenii care au declanșat acest război şi-au ieşit din minţi. Sunt ruşinea Rusiei”

“Angajatul lasă zi de zi peste program hălci de viaţă netrăită”

Un termen sociologic definitor pentru activitatea in corporaţie este ANOMIE (cuvânt înrudit cu „anonim” dar totuşi uşor diferit). Pe scurt se referă la tendinţa marilor angajatori de a reduce personalitatea distinctă a individului la conceptul de “mană de lucru”. Nevoile acestuia sunt minimizate, opinia sa nu are nico pondere iar la birou angajatul lasă zi de zi peste program hălci de viaţa netrăită. Specific corporatiilor din Romania este lipsa investitiilor in creativitatea angajaţilor, in serendipitate professională. Directorul romăn este “omul-stie-tot” iar el angajează sclavi pe plantaţie. De asta nu am inventat noi Facebook ci americanii. Pentru cei mai inverşunati, scopul companiei si bunastarea   ei devin ca un al doilea D-zeu. Ajung sa fie vizitatori pe acasa unde vin ca la hotel. Dimineaţa pleca in timp ce familia doarme iar seara ajung cand ea s-a culcat.

Angajatul e ca un brutar care coace păini mari si rumene toată ziua iar la final primeşte si el căteva feliuţe“, mentionează expertul.

Cum e în alte ţari?

“In Statele Unite ale Americii, unele companii care au ca obiect professional creativitatea angajatilor, au gasit modalitati minunate de a o stimula. Astfel Google, Facebook, Yahoo au sedii care seamănă mai mult cu parcuri de distracţie decat cu locuri de munca. Au săli cu mese de billiard, jocuri video, chiar piscine şi saună. E alta mentalitate la ei iar aceste companii necesită oameni cu viziuni, cu personalitaţi creatoare chiar rebeli. In opinia mea asta este viitorul corporatiilor. Generatia Y, cea a celor nascuti in anii 80 incepe si la noi sa suporte din ce in ce mai greu autorit[tile prost impuse si sclavagismul corporatist dar vor mai trece ani buni păna la dobăndirea unei identitaţi sociale clare a angajatului romăn. “ a afirmat specialistul

Recomandări

De ce candidatura lui Cîrstoiu vulnerabilizează alianța PNL-PSD

Ce e de făcut, doctore?

“Ar trebui sa incerci sa te duci la munte in timpul saptamanii de exemplu si ai sa prinzi gustul ieşirii din anomie. Ai sa simti lumea intr-o manieră diferită inca de pe drum, pe care nu l-ai mai vazut asa liber poate niciodată. E acelasi drum pe care in weekend ai stat o jumatate de zi pana la Sinaia. Asta este diferenta intre statutul de angajat care genereaza miscari de mase in aceleasi directii, ori toti in birouri, ori toţi In timpul liber. E minunat sa ai idee cum este viaţa si contrar sensului maselor. Ai sa simţi cum trăiesc proprietarii multinaţionalei la care lucrezi. Sigur ca ai să te reîntorci in birou la muncă dar e bine sa simţi din cănd in cănd ca poţi sa inoţi impotriva curentului de anomie si pierdere de identitate. Sigur ţii minte din copilărie povestea căinelui Colţ-Alb, din cartea cu acelasi nume a lui Jack London, care simţise şi cum e libertatea salbatică a lupului din pădure si umilinţa legatului in lanţ“, a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare si Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.

Urmărește-ne pe Google News