Viețașii din închisorile României. Cazul inginerului care a ucis trei oameni cu sânge rece, ca să scape de o datorie la cămătari
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
189 de condamnaţi pe viaţă sunt închişi în acest moment în penitenciarele din România. Au primit pedeapsa maximă prevăzută de Codul Penal după ce au comis crime pline de cruzime sau au ucis mai multe victime. Libertatea prezintă un serial cu poveştile unora dintre „vieţaşi”. Primul episod: Remus Chiper, criminalul cu ciocanul din Constanța.
Cuprins:
- O investiţie eşuată şi case ipotecate de cămătari
- Prima victimă: proprietarul unei maşini de 16.000 de euro
- A doua victimă: un prieten din copilărie
- A treia victimă: tânărul căutat de rude
- Ce îi pregătise prietenei care îl ajuta
- A mărturisit crimele după cinci ore
- A cerut să facă 30 de ani de închisoare
- Afaceri cu telefoane, din închisoare
„Accesul persoanelor neautorizate STRICT INTERZIS”, avertiza anunţul lipit de Remus Chiper pe biblioteca din sufragerie. Acesta închiriase apartamentul de la parterul unui bloc din Constanţa şi-l folosea ca „spaţiu de lucru”.
Trei bărbaţi au fost ucişi în acea sufragerie, între lunile decembrie 2005 şi martie 2006. Doi dintre ei au murit loviţi în cap cu ciocanul pe care Chiper îl ţinea în bibliotecă, deasupra anunţului cu „accesul interzis”.
O investiţie eşuată şi case ipotecate de cămătari
La 30 de ani, Remus Chiper era căsătorit şi avea un copil. Absolvise o facultate din Constanţa şi avea diplomă de inginer, dar nu profesase niciodată; trăia din mici afaceri aflate la limita legii. Avusese două case de amanet în Constanţa şi făcea negoţ cu maşini de lux pe care le cumpăra dintr-o parte şi le vindea în alta, încasând diferenţa de preţ.
Declinul lui a început atunci când a decis să construiască, împreună cu un prieten, un hotel în Costineşti. Prietenul punea la dispoziţie terenul, iar Chiper - 150.000 de euro, bani pe care îi împrumutase de la doi cămătari din Constanţa. Curând, s-a înglodat în datorii şi a fost nevoit să renunţe la construcţia din Costineşti.
A vândut casa părintească din Constanţa, dar şi un imobil şi terenurile pe care le avea în satul Lazu şi a scăpat de un cămătar. Dar celălalt, la care avea ipotecate o vilă din Eforie, moştenită de la părinţi, dar şi apartamentul socrilor din Constanţa, îl presa să-i restituie împrumutul. Atunci i-a venit ideea să ucidă ca să facă rost de maşini scumpe, pe care urma să le vândă, pentru a-şi acoperi datoria.
A închiriat un apartament, apoi a început să-şi caute victimele. Le găsea numerele de telefon la mica publicitate sau în anunţurile de vânzare afişate pe maşinile din târg şi apoi le suna, de pe cartele prepay. Primul care s-a întâlnit cu el a fost Pătru N., un bărbat de 30 de ani, din Constanţa.
Prima victimă: proprietarul unei maşini de 16.000 de euro
După ce-a muncit în Germania şi în Italia, cu banii adunaţi, Pătru N. şi-a cumpărat un Mercedes. În 2005, s-a decis să vândă maşina, pe care cerea 16.000 de euro. Erau bani mulţi, aşa că a dat anunţuri la mica publicitate, iar la sfârşit de săptămână mergea prin târgul auto din Constanţa. Așa l-a întâlnit pe Chiper.
Sâmbătă, 2 decembrie 2005, Pătru şi-a anunţat soţia că a găsit un client şi că merge în oraş să-i arate maşina. După-amiază, el nu a mai răspuns la telefonul mobil. Apoi, soţia a primit două SMS-uri, în care el o anunţa că pleacă la Bucureşti, împreună cu cumpărătorul, ca să verifice maşina la un service specializat Mercedes. Nu s-a mai întors niciodată acasă.
Câteva luni mai târziu, după ce a fost arestat, Remus Chiper le-a declarat anchetatorilor că, după ce s-a întâlnit cu Pătru N., l-a invitat în apartamentul închiriat, spunându-i că vrea să-i dea banii pe maşină. În timp ce victima aştepta pe un scaun din sufragerie, Chiper a luat din dormitor ciocanul de 3 kg pe care-l avea pregătit pe un colţ al patului şi, pe la spate, a lovit victima în cap. O singură dată, mortal.
Apoi, a înfăşurat cadavrul în folie, iar noaptea l-a transportat cu maşina pe malul Canalului Dunăre - Marea Neagră, lângă Agigea. Pe drum, a oprit ca să adune pietriş în sacul din rafie pe care l-a legat de trupul victimei, înainte să-l arunce în apă.
A doua victimă: un prieten din copilărie
Luni, 4 decembrie 2005, soţia lui Pătru N. a mers la poliţia din Constanţa, ca să anunţe dispariţia bărbatului. Maşina lui a fost dată în urmărire locală, iar câteva zile mai târziu, a fost identificată în trafic, pe o stradă din Constanţa.
La volan se afla un bărbat care avea o factură fiscală ce dovedea că el cumpărase Mercedesul de la Claudiu B. O a doua factură fiscală arăta că acest Claudiu B. cumpărase maşina, cu 12.000 de euro, de la Pătru N., chiar în ziua dispariţiei acestuia. Dar a doua factură părea a fi un fals, aşa că poliţiştii au început să-l caute pe Claudiu B., devenit suspect în dosarul lor. Însă, în mod surprinzător, şi acest bărbat dispăruse fără urmă.
Claudiu B. avea 26 de ani şi era prieten din copilărie cu Remus Chiper. Locuiseră în acelaşi cartier din Constanţa. A doua zi după ce l-a ucis pe Pătru, Chiper l-a chemat pe Claudiu în apartamentul închiriat şi, după ce i-a promis 1.000 de euro, l-a convins să completeze în fals factura din care rezulta că Pătru i-ar fi vândut lui maşina. A doua zi, Claudiu B. a vândut maşina mai departe, cu 12.000 de euro, şi a mers apoi cu banii la apartamentul lui Chiper, aşteptând să-şi primească şi el comisionul.
Dar Chiper era deja pregătit să-l omoare. Din curtea bunicilor lui, făcuse rost de o sticlă cu pesticid. A pus otrava de culoare roz într-un pahar cu suc din portocale roşii şi l-a servit pe prietenul lui. Claudiu B. a murit imediat după ce a băut din pahar.
Procedând similar ca şi în cazul primei victime, după căderea întunericului Chiper a aruncat cadavrul în Canalul Dunăre - Marea Neagră, între Agigea şi Basarabi.
În numai trei zile, inginerul omorâse doi oameni. Cu cei 12.000 de euro, el şi-a achitat o parte din datorii şi le-a mărturisit anchetatorilor că ar fi vrut, pe perioada iernii, să-şi continue crimele „mai departe de casă, poate chiar în Bucureşti”, însă, a adăugat el, „nu am avut curajul necesar”.
A treia victimă: tânărul căutat de rude
În martie 2006, Remus Chiper a ieşit iar la vânătoare de maşini scumpe în târgul din Constanţa. Arun O. avea de vânzare un Mercedes, pe care cerea 19.000 de euro. Pe 28 martie 2006, Chiper l-a sunat, cerându-i să se întâlnească, pentru a perfecta afacerea. Motivând, ca şi în cazul primei victime, că nu are banii asupra lui, l-a invitat pe tânărul de 26 de ani în apartamentul închiriat, unde, urmând acelaşi „modus operandi”, l-a lovit în cap, pe la spate, cu acelaşi ciocan. Victima a decedat pe loc.
Chiper a împachetat cadavrul într-o folie de rafie, iar noaptea l-a aruncat în Canalul Dunăre - Marea Neagră, lângă Basarabi. Credea că v-a scăpa neprins şi de această dată, fără să prevadă că Arun provenea dintr-o familie mare şi unită, care va pleca pe străzile din oraş în căutarea lui.
În ziua când el a plecat de acasă, ca să vândă maşina, rudele au încercat să dea de el pe telefoanele mobile. Dar acestea erau închise. A doua zi, dis-de-dimineaţă, tatăl tânărului a mers la Poliţie, dar până să înceapă căutările oficiale, Mercedesul lui Arun a fost văzut pe străzile din Constanţa chiar de rudele care îl căutau pe tânăr.
Oamenii au blocat maşina în trafic şi au chemat poliţia. La volan se afla Remus Chiper, iar pe scaunul din dreapta - Lăcrămioara I., o prietenă pe care el o convinsese să falsifice factura fiscală ce arăta că ea ar fi cumpărat maşina de la Arun O. Când au fost prinşi, cei doi mergeau la o întâlnire, ca să vândă Mercedesul.
Ce îi pregătise prietenei care îl ajuta
Ca şi în cazul lui Claudiu B., Lăcrămioara, o tânără de 36 de ani, spera să primească de la Chiper 1.000 de euro.
Dar la percheziţia efectuată în apartamentul închiriat de Chiper, poliţiştii au descoperit, pe biblioteca din sufragerie, o seringă plină cu pesticid toxic. Pe servantă erau mai multe role de scotch, iar în bucătărie - două folii din rafie, împăturite, un colac de sârmă şi un sac cu pietriş.
Întrebat, în timpul procesului, ce avea de gând cu Lăcrămioara I., Chiper a mărturisit că se gândise să o ucidă, dar nu era sigur că va mai putea.
A mărturisit crimele după cinci ore
După ce a fost oprit în trafic de rudele lui Arun, Chiper a fost dus la Poliţie. A mărturisit toate cele trei crime, după cinci ore de interogatoriu. Oficial, el a cedat pus în faţa probelor adunate în dosarul primei dispariţii. Neoficial, spovedania lui a fost grăbită şi de rudele lui Arun, care veniseră în faţa secţiei de poliţie şi ameninţau că-l vor linşa pe Chiper, dacă va fi eliberat.
Chiper a declarat că a comis crimele pentru că avea nevoie disperată de bani. Dar când a fost arestat, el era proprietarul a şase maşini şi al unei pensiuni cu două etaje din Eforie Sud.
Expertiza medico-legală psihiatrică a stabilit că Remus Chiper „prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, păstrând capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale”.
A cerut să facă 30 de ani de închisoare
În iunie 2007, Tribunalul Constanţa l-a condamnat la închisoare pe viaţă. Chiper a atacat decizia şi a cerut prin avocat „aplicarea pedepsei de 30 de ani”. Dar Curtea de Apel Constanţa nu a schimbat sentinţa.
Pregătirea profesională, nivelul de intelect i-ar fi permis inculpatului să se oprească de la săvârşirea unor astfel de fapte, dar, cum a arătat constant în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, dorinţa de a procura bani (fiind dator la cămătari) a neutralizat capacitatea de apreciere critică a consecinţelor faptelor. Motivarea sentinței:
La percheziţia efectuată în apartamentul închiriat de Chiper au fost găsite mai multe urme de sânge. În sufragerie, o bucată din linoleumul de sub mochetă fusese decupată, iar Chiper a explicat că acel loc fusese îmbibat cu sânge. Expertiza genetică a confirmat că e sânge uman, iar profilul genetic aparţine victimei Arun O.
Sub patul din dormitorul apartamentului, o altă bucată de linoleum era decupată la fel ca în sufragerie, dar aici anchetatorii nu au mai găsit „urme care să poată fi valorificate din punct de vedere genetic”, se precizează în raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică. „Ca atare, nu au rezultat date concrete că în apartamentul inculpatului ar fi fost ucise şi alte victime, în afara celor indicate de acesta”, se precizează în sentinţa penală 270/22.06.2007 a Tribunalului Constanţa.
Afaceri cu telefoane, din închisoare
În 16 ani, Remus Chiper a trecut prin puşcăriile de la Poarta Albă, Tulcea şi Slobozia. În 2018, când era încarcerat la Tulcea, el a convins un comisar de penitenciare să-l ajute să introducă în spaţiul de detenţie telefoane mobile, încărcătoare şi cartele SIM.
Telefoanele erau vândute apoi deţinuţilor, iar plata era colectată în libertate, de la rudele acestora, de către fratele mai mic al lui Remus Chiper. Tot el era cel care făcea rost de telefoane şi le plasa comisarului. Acesta intra cu ele în penitenciar, primind 2.500 de lei/500 de euro pentru un telefon mare, cu touch screen, 1.250 de lei/100 de euro pentru un telefon simplu și 50 de euro pentru un încărcător.
Reţeaua a fost descoperită de cei de la anticorupţie, iar fratele lui Chiper a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorii şi a fost condamnat la 2 ani şi o lună cu suspendare. Comisarul de penitenciare a primit pe fond 6 ani de închisoare, dar decizia nu e definitivă.
În toamna lui 2019, Remus Chiper a cerut să-i fie schimbate condiţiile de executare a pedepsei, spunând că nu e de acord să fie ţinut la regim închis, dar Tribunalul Slobozia i-a respins contestaţia, „având în vedere natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și comportamentul petentului pe perioada deținerii acestuia”.
