Visul frânt al lui Vili, tânărul din Singureni ucis în atentatul din Germania. Avea planuri mari în satul natal
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Comuna Singureni din județul Giurgiu e în doliu după moartea lui Vili Viorel Păun, tânărul de 23 de ani ucis în atacul de miercuri seară din Hanau, Germania. Verișorii și vecinii lui nu-și revin din șoc și încă speră să fie doar o greșeală, o coincidență de nume, iar Vili să fie bine.
Cuprins:
- Au plecat „la mai bine”
- „Nu eram veri, eram frați”
- Rudele i-au spus să nu meargă în Germania, dar Vili a vrut să fie pe picioarele lui
- Voia să se mute cu iubita lui și să-și întemeieze o familie
- „Îl legănam pe picioare, ca să adoarmă”
- „Nu ne mai aduce nimeni copilul înapoi”
- Părinții l-au găsit împușcat în mașină
- Teama oamenilor din Singureni
Plecat de aproape șapte ani din țară, tânărul muncea împreună cu părinții lui pentru a-și reface casa din Singureni și spera să se mute curând cu chirie, în Hanau, cu iubita lui, Alexandra.
La 40 de kilometri și jumătate de oră de orașul Giurgiu, în comuna Singureni, casa familiei Păun e tăcută. Nu a mai fost locuită de mulți ani, iar timpul și-a lăsat amprenta. Pereții sunt crăpați, ramele din lemn ale geamurilor sunt scorojite, iar mobilierul din curte e murdar.
Undeva, într-un colț, lipite de gardul ruginit, sunt depozitate mai multe materiale de construcție. Erau parte a visului lui Vili.
Au plecat „la mai bine”
Părinții lui Vili au plecat în Germania când fiul lor avea 16 ani. Mama era bolnavă și sperau că afară vor găsi un tratament medical mai bun decât în spitalele din România.
Și-au găsit, până la urmă, de lucru acolo și au decis să rămână ca să strângă bani pentru casa din Singureni. Voiau să o dărâme și apoi să o refacă.
Doi ani mai târziu, a plecat și Vili. A întrerupt liceul chiar în ultimul an ca să poată fi alături de ai lui. „Era un copil foarte cuminte, cu mult bun simț. Nu i-am auzit niciodată să se certe, erau toți oameni buni, respectabili”, spun vecinii.
„Nu eram veri, eram frați”
În Germania, Vili a reușit să-și termine studiile, dar ar fi vrut să dea și la facultate. Era pasionat de tehnologie și informatică și își dorea să facă ceva în acest domeniu.
Până la studii superioare, tânărul de 23 de ani s-a angajat și a lucrat o perioadă într-o hală, la sortat colete, pentru ca apoi să devină curier.
„Noi nu eram veri, eram frați. Atât de apropiați eram”, spune George Danciu, vărul lui Vili.
A aflat întâmplător de pe Facebook ce s-a întâmplat cu Vili, iar acum are ochii roșii și abia își stăpânește lacrimile. Îl considera „fratele meu mai mic” și, după ce a plecat din țară, nu a trecut nicio zi în care să nu vorbească la telefon. Când apucau, că Vili muncea mult.
În seara atacului, s-a oprit să-și ia un suc. Așa făcea în fiecare seară când pleca de la muncă și se ducea acasă: se oprea să-și ia un suc. Încă nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat, tot sper să fie o glumă, o greșeală. Sâmbătă am vorbit cu el, era bine, era la muncă.George Danciu, vărul lui Vili:
Rudele i-au spus să nu meargă în Germania, dar Vili a vrut să fie pe picioarele lui
George și soția lui au o fetiță de 6 ani și locuiesc cu toții la marginea satului Singureni, într-o casă cu etaj și cu o scară exterioară. Spun că nici nu vor să-și imagineze prin ce trec acum părinții lui Vili. „Durerea părintelui care își pierde copilul e cea mai mare durere”, spun ei. Ar fi complet distruși dacă ar trece prin ce trec ei acum.
„Dacă fata mea ar păți ceva, dacă aș pierde-o, aici, de copac m-aș lega cu ștreangul de gât”, subliniază George.
El însuși a lucrat trei ani în Germania, alături de soția sa, la o firmă de curierat, la fel ca Vili. L-a sfătuit să rămână aici, în țară, să nu meargă la muncă afară, pentru că viața în Germania nu este deloc ușoară.
„Chiria e mare, salariile sunt mici, oamenii sunt răi, mai ales cu românii. Ne numesc hoți, deși noi mergem acolo să câștigăm un ban cinstit. Nu m-a ascultat și uite acum unde a ajuns. S-a dus la bine și a ajuns să nu mai fie”, mai spune vărul lui Vili, dând din cap.
Voia să se mute cu iubita lui și să-și întemeieze o familie
La Hanau, Vili a cunoscut-o pe Alexandra. Au lucrat împreună în hala în care sortau colete, înainte să se mute la altă firmă de curierat.
Alexandra e din Buzău și s-a întors de curând acasă, pentru un curs de coafeză. Urma să plece înapoi în Germania după absolvire pentru că ea și Vili aveau planuri mari. Urmau să se mute împreună, cu chirie. Iar mai târziu chiar să își mărească familia.
Pe 10 martie, Vili și Alexandra ar fi împlinit un an de relație.
„Îl legănam pe picioare, ca să adoarmă”
La poartă, în fața casei familiei Danciu, Ana a adus două fotografii înrămate cu Vili și a aprins câteva lumânări.
„Aici a copilărit, aici e casa lui”, spune Ana Maria Danciu, ca pentru ea, înecându-se cu lacrimile, în timp ce încearcă să ferească de vânt flăcările lumânărilor și pe ea însăși de camerele de filmat ale jurnaliștilor.
Ana este o altă verișoară a lui Vili, din partea tatălui, și are 29 de ani. Înainte să plece în Germania, ca să nu rămână singur în casa părintească, tânărul a stat la verii lui.
Noi am avut grijă de el, ne-am înțeles foarte bine. Am fost mereu o familie unită.Ana Danciu, verișoara lui Vili:
Nu își spune verișoară, ci soră a lui Vili. Când ea avea 8 ani, iar Vili 2, obișnuia să îl țină pe picioare, așa cum făceau părinții, și să îl legene ca să adoarmă.
„Nu ne mai aduce nimeni copilul înapoi”
Cea mai plăcută amintire pe care o are Ana cu Vili este de când băiatul avea 7 ani, în zi de Paște. Atunci a furat toate ouăle pregătite pentru Înviere, le-a spart ca să le mănânce și a sfârșit mozolit tot de gălbenuș de ou.
Acum, așteaptă ca trupul lui Vili să fie adus în țară. Între timp, un alt văr al lor face planurile de înmormântare.
Părinții lui se vor întoarce în țară, nu mai au pentru ce să muncească acolo. Dar degeaba. Se întorc fără Vili. Nu ne mai aduce nimeni copilul înapoi. Ana Danciu, verișoara lui Vili:
Ana izbucnește în plâns, cu mai multe fotografii printate cu vărul ei, acum mort. Pe una dintre ele este scris un mesaj într-un verde țipător, însoțit de multe inimioare: „Te iubesc mult, unchiule!”. E un mesaj trimis de fiul Anei către Vili.
Părinții l-au găsit împușcat în mașină
Dublul atac de miercuri seară de la Hanau, Germania, a făcut nouă victime și a lăsat îndurerate multe familii. Părinții lui Vili și-au descoperit propriul copil mort, împușcat în mașina sa.
„A fost un șoc pentru ei. S-au prăbușit la pământ de durere. E îngrozitor să-ți vezi propriul copil mort. Și atât de tânăr. Unicul lor copil”, povestește Marian Tăpuleanu, primarul comunei Singureni și unchiul lui Vili.
Își amintește că i-a vizitat chiar în urmă cu o lună în Germania și erau bine, își făceau planuri pentru casa din Singureni și ar fi vrut să se întoarcă în țară la vară, în concediu.
„Îmi spunea unchiul. A zis că e mândru de mine pentru cum arată comuna”, își amintește unchiul lui Vili.
Teama oamenilor din Singureni
Comuna Singureni are aproximativ 1.500 de locuitori, dar e o localitate îmbătrânită. Mulți tineri au plecat de aici pentru un trai mai bun, fie în București, fie în străinătate. Unii dintre ei chiar în Germania, iar familiile lor din țară se tem acum, după atacul de miercuri, pentru ei.
„Mi-e frică, i-am zis vino, mamă, acasă, că uite ce se întâmplă. Nu vrea, zice că e bine”, spune Floarea Pîrvu.
Stă la două case distanță de fosta locuință a lui Vili, pe care îl știe de când s-a născut. Îl laudă: era cuminte, respectuos, muncitor și învăța bine la școală.
Fiul e plecat de trei ani în Germania. Locuiește destul de departe de Frankfurt, dar tot își face multe griji pentru el.
Casa ei nu e finisată, exteriorul nu e zugrăvit. Nu au mai avut bani de materiale.
„Mai trimite bani, mie și noru-mii, care a rămas aici, dar trebuie să se descurce și el. Mi-aș dori să vină acasă”, continuă bătrâna.
