Monument industrial unic din România, restaurat cu fonduri UE: ultima forjă hidraulică ce a funcționat în Europa

Hala de producție, reconstruită

Ruinele Forjei Vechi, aflate la ieșirea din oraș, în direcția Minei Lueta, vor fi transformate într-un centru cultural multifuncțional printr-o finanțare contractată în cadrul Programului „Regiunea Centru” 2021 – 2027, pentru care Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru este Autoritate de Management. 

„Forja Veche din Vlăhița este un monument arhitectural de importanță culturală și istorică, însă a suferit un proces de degradare după privatizare. Comunitatea locală își dorește revitalizarea acestuia. Este în stare de ruină, dar are un potențial considerabil pentru a deveni un centru cultural și turistic de referință. 

Este ultima forjă de acest tip funcțională din Europa, un exemplu de arhitectură industrială specifică secolelor XVIII-XIX. Monumentul reabilitat poate deveni un punct cheie în turismul cultural din regiune”, au transmis reprezentanții Primăriei Vlăhița.

Proiectul are o valoare totală de 9.102.055 de lei, din care valoarea finanțării nerambursabile din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) este de 7.539.056 de lei (1,5 milioane de euro), iar cea a finanțării nerambursabile de la Bugetul de Stat este de 1.153.032 de lei. Investiția prevede reconstruirea halei de producție, care va servi ca loc pentru activități culturale și comemorarea activității de odinioară.

Spații pentru ateliere meșteșugărești

„Se va reconstrui de manieră funcțională și unul dintre ciocanele forjei, ca exponat esențial al expoziției permanente care urmează să fie amenajată în spațiile nou reconstruite. Se va crea și un spațiu pentru expoziții temporare, activități comunitare, iar sala mare este capabilă să asigure spațiu pentru un număr de până la 180 locuri pentru spectacole, conferințe, etc. 

Vor fi amenajate și spații pentru ateliere meșteșugărești și întregul ansamblu va avea toate rețelele de utilități și echipamentele necesare unui centru cultural multifuncțional. În exterior va fi montat un sistem de colectare a apelor pluviale în vederea reducerii consumului de apă potabilă și vor fi amenajate căile de acces”, se precizează în documentația proiectului. 

De asemenea, se propune reconstruirea celor trei roți, care duce la redarea imaginii din exterior, dinspre drumul județean, iar reconstituirea în stare funcțională a unui ciocan va servi ca exponat în cadrul unei expoziții permanente privind activitatea din Forjă. 

Beneficiarii acestui proiect sunt toți locuitorii orașului Vlăhița, aproape 7.000 de persoane, meșteșugarii și artizanii locali, instituțiile educaționale și de cultură, precum și agenții economici din domeniul HoReCa și vizitatorii orașului.

„Proiectul de reabilitare a Forjei Vechi din Vlăhița, contribuie atât la revitalizarea unui vechi meșteșug, la reabilitarea unui monument istoric, cât și la stimularea culturii, turismului și economiei locale. Acesta este al doilea proiect finanțat prin PR Centru la Vlăhița, primul vizând mobilitatea urbană nemotorizată, respectiv construirea de piste de biciclete și reabilitarea infrastructurii pentru pietoni. Valoarea totală a celor două proiecte este de peste 23 de milioane de lei”, afirmă Simion Crețu, directorul general al Agenției pentru Dezvoltare Regională Centru.

Unelte civile și componente de muniție

Istoria Forjei Vechi este strâns legată de exploatarea minereurilor de fier din zonă, ocupație veche de sute de ani. A fost înființată în prima jumătate a secolului al XIX-lea, la inițiativa unui inginer de mine maghiar, după ce acesta a aflat despre zăcămintele de minereu de fier din zona Lueta. 

Forja a avut un rol economic important pentru comunitatea locală, oferind locuri de muncă și producând numeroase unelte necesare gospodăriilor și agriculturii, dar și componente de muniție folosite în conflicte armate. Pentru funcționarea instalației era necesară o cantitate suficientă de apă, oferită de debitul râului Homorodul Mic.

În timpul Revoluției de la 1848-1849, aici s-au produs în cantități mari ghiulele de tun. Din acest motiv, trupele rusești au devastat forja și au incendiat o parte a complexului. Ulterior, a fost reconstruită, iar noua instalație a supraviețuit până în epoca modernă. Deși în industrie începeau să fie introduse ciocanele cu abur, forja de la Vlăhița a continuat să folosească energia hidraulică. 

În timpul Primului Război Mondial s-au produs la Vlăhița tuburi pentru grenade, iar în perioada interbelică întreprinderea s-a dezvoltat și și-a mărit producția, atât civilă cât și militară. Fabrica a fost naționalizată în 1944, ulterior funcționând cu un singur ciocan care a produs în special unelte pentru gospodăriile populației. 

Se fabricau lame de plug, lopeți, topoare, securi, sape, târnăcoape, ciocane, baroase, cazmale și diferite tipuri de unelte miniere. Forja din Vlădița a continuat să funcționeze până în 1990, deși tehnologia sa era depășită de aproape 100 de ani. Istoricii o prezintă drept singura forjă hidraulică de acest tip rămasă în funcțiune în Europa, la momentul încetării activității.

Cum funcționa instalația

Cu ajutorul apei dirijate printr-un canal era antrenată o roată hidraulică a cărei mișcare de rotație era transformată în mișcarea verticală a ciocanului de forjă. O bucată de oțel de aproximativ 3-5 kg era încălzită la circa 1.000°C, apoi era introdusă sub ciocan. Căderea repetată a ciocanului permitea modelarea metalului. 

Dacă temperatura scădea sub intervalul de forjare, de aproximativ 850-900°C, piesa trebuia reîncălzită. La un ciocan lucrau doi oameni: fierarul principal, care ținea și prelucra piesa și ajutorul său, care controla intensitatea loviturilor prin reglarea debitului de apă. Productivitatea era de aproximativ 20-25 de unelte în opt ore la un singur ciocan.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro