MENIU CAUTĂ
29 Oct. 2018 21:00 , de Cristian Burcioiu

REPORTAJ/ Povestea impresionantă a pompierului-înger care întoarce oamenii din morți. S-a dus înapoi în foc și cenușă ca să salveze hainele de înmormântare ale unui bătrân

Distribuie

Aurel Negrea este salvator de 30 de ani. A văzut carnagiu, a scos oameni din măruntaiele pământului și s-a întors în foc și cenușă ca să salveze... hainele de înmormântare ale unui bătrân.

În cele trei decenii de când e „salamandră”, plutonierul adjutant șef Aurel Negrea, de la Detașamentul de Pompieri Târgu Jiu, căruia i se spune „Îngerul”, a participat la peste 2.000 de intervenții de salvare. E cel mai longeviv pompier gorjean aflat încă în activitate și poate să spună că le-a cam văzut pe toate. Chiar și moartea, care, nu o dată, i-a dat târcoale și în anticamera căreia a și zăbovit până ce camarazii l-au adus în simțiri.

„Am o satisfacție imensă când salvez o viață. E ceva divin să știi că poți să dai unui om aflat într-o situație-limită șansa de a trăi. Să-l scoți din foc, din apă sau din inima pământului și să-l aduci din nou la lumina zilei ca să respire… Să reușești să-l ții în viață, să-i astupi cu mâinile tale rănile din care sângele curge șiroaie după ce a fost sfârtecat într-un accident rutier…”, sunt cuvintele simple ale plutonierului adjutant șef Aurel Negrea.

E „pompaș” de la 19 ani

Povestea lui Negrea a început pe când era militar în termen. Când a primit ordinul de încorporare pe care scria „Grup PCI Dolj”, tânărul de 19 ani a întrebat unde va servi patria pentru următoarele 16 luni. „Ești pompaș”, i-a răspuns în zeflemea un subofițer bătrân. Adică era pompier. Se întâmpla în 1988…

Au urmat trei decenii în care fiecare tură de serviciu a însemnat un pariu câștigat cu viața.

Carnea și oasele muncitorilor erau amestecate cu pământ

A prins, ca militar în termen, o intervenție cum rar se poate întâlni. La Ișalnița s-a produs o deflagrație în lanț a unor recipiente pline cu nitroglicerină. În câteva secunde, locul a fost șters de pe suprafața pământului.

„Era carnagiu, am găsit doar resturile a 15 muncitori care lucrau acolo. Carnea lor, oasele lor, amestecate cu pământ. Atât a mai rămas, în rest nimic…”, își amintește Aurel Negrea.

30 de ani de muncă la furtun, nici o zi la birou

Atunci, militarul în termen a înțeles că locul lui e la furtun, alături de camarazi. Intervențiile au urmat una câte una. Incendii, descarcerări, oameni salvați din ape învolburate, animale captive în capcane de foc, redate stăpânilor… Nici o zi la birou. Doar la furtun, în foc.

În cei 30 de ani, pentru Aurel Negrea alarma a sunat de peste 2.000 de ori. Numărul oamenilor pe care i-a salvat l-a pierdut demult. Surprizele pe care unii dintre supraviețuitori i le fac îi mai aduc aminte de momentele dramatice prin care a trecut.

„Odată, m-am trezit la poarta unității cu un tânăr care mă căuta. Avea un tort mare în brațe și spunea că vrea să vorbească cu «Îngerul» datorită căruia el trăiește… Așa mă botezase omul, în semn de recunoștință. Îl scosesem dintr-un puț din Lelești și toată lumea îl credea mort. I-au aprins chiar și o lumânare la căpătâi și îi chemaseră preotul. Eu nu am renunțat. L-am resuscitat și l-am întors din morți, cum se spune”, își amintește „salamandra”.

Cu el, dar și cu alții, a legat un fel de prietenie. La fel s-a întâmplat și cu un bărbat care acum e director de bancă. În urmă cu mai mulți ani, omul a căzut în Jiu pe când se afla într-o barcă alături de Negrea, care nu a ezitat și s-a aruncat în apă după el. Erau amândoi pompieri și mergeau să salveze o persoană.

„Dacă nu erai tu, acum eram mort”, îi spune mereu directorul de bancă, cel care cândva i-a fost camarad.

A intrat în foc pentru hainele de înmormântare ale unui bătrân

Nu de mult, Negrea a coordonat o acțiune în care avea să se consume scene cum rar se pot întâlni. Un bătrân de 82 de ani, din Mușetești, l-a rugat cu lacrimi în ochi să-i scoată din foc și hainele pe care și le pregătise pentru înmormântare.

„Dom șef, te rog, în șifonierul din camera de la drum, în raftul de sus, am hainele de înmormântare. Altele nu mai am… Și în raftul de jos sunt niște bani. Poți să te întorci după haine și după bani?”, l-a rugat bătrânul.

Și pompierul s-a întors. „Am intrat pe geam cu un coleg. Șifonierul era din lemn masiv și încă rezista flăcărilor. Nu arsese. Am urmat indicațiile bătrânului și am găsit tot ce a spus el. Era cuptor acolo, aproape că mi se topise vizeta. Când să ieșim, când eram pe pervazul geamului, a căzut tavanul camerei. Dacă mai stăteam acolo trei-patru secunde, eram mort. I-am dat hainele și banii bătrânului. Într-o pungă erau 50.000 de lei”, povestește Negrea.

Subofițerul are povești dure de viață cât pentru o carte

Povești are cât pentru o carte. Își amintește de gemenele de cinci anișori scoase în ultima clipă din apartamentul în flăcări, care se apărau una pe cealaltă doar ținându-se strâns în brațe, ghemuite într-un colț al camerei înecate în fum.

A văzut un bărbat gol-pușcă, fără buze, fără păr pe cap, de pe care pielea se scurgea. Supraviețuise unei explozii în care soția lui murise și voia, cu mașina lui, să ajungă la spital. Pompierii l-au găsit pe o șosea; coborâse din mașină, era în șoc și umbla precum un zombi. Omul nu a rezistat și s-a stins chiar la ușa spitalului.

Își mai amintește de un tânăr cu aorta secționată, prins în habitaclul mașinii, care i-a murit în brațe: „Sângele îi țâșnea din gât cu presiune, iar eu încercam cu mănușa să astup rana. Se îneca cu sâge. L-am privit în ochi până s-a stins”.

Colegii l-au salvat de la o moarte sigură 

„Îngerul” care de 30 de ani pășește la braț cu moartea în fiecare misiune a fost la un pas să devină o amintire. A rămas fără aer, la doi metri sub pământ, într-o hazna cu pereții betonați. Aparatul i s-a blocat din cauza dioxidului de carbon și a leșinat.

Scosese din încăperea subterană un supraviețuitor și un cadavru, apoi a leșinat. Pe el l-au tras afară colegii ca pe un „pește”. Era inconștient, dar l-au resuscitat și i-au redat viața.

„Atunci am murit și am înviat. M-am născut iar. Băieții mei, cum îi alint eu pe camarazii mei, m-au salvat de la o moarte sigură. Ei au fost atunci îngerii mei”, încheie Aurel Negrea.

Și povestea pompierului continuă, pentru că militarul căruia i se spune „Îngerul” – a cărui soție e tot salvator, dar la Spitalul de Urgență din Cărbunești – nu are de gând să pună prea curând în cui costumul de protecție.


Citește și:

3 ANI DE LA COLECTIV. Flavia Lupu, supraviețuitoare a tragediei. „În perioada asta e cel mai greu. Reîncep coșmarurile…”

Ce le-au cerut anchetatorilor cei doi suspecți în cazul crimelor de la fabrica de ciment: „Ne era dor”

Loading...
Comentarii