Povestea tulburătoare a voleibalistului Bogdan Olteanu. Lily, soția lui, a pierdut două perechi de gemeni. Au trecut peste dubla tragedie și au acum doi copii mici, pe țâncul Keoki și pe micuța Nokealani!Interviul cu Bogdan Olteanu (36 de ani, trăgător secund), căpitanul naţionalei de volei în aproape 200 de partide, de trei ori cel mai bun jucător al României (2003, 2004 şi 2005) a fost realizat după meciul noii sale echipei, Tricolorul LMV Ploiești, cu Dinamo, 3-1 în runda a opta a Diviziei A1. Libertatea: Bogdan, cum a fost cu Dinamo?Bogdan Olteanu: Greu, este o echipă ce începe bine meciurile și pot menține un nivel ridicat. Am cedat primul set, strâns, e drept că pe greșelile noastre, dar am revenit și am învins. Dinamoviștilor le place să te provoace, dar șicanele astea îmi place, mă ajută să mă montez. Oricum, după partidă, rămânem prieteni, suntem ca la început. Una peste alta, a fost un joc bun.
Cuprins:
Cum ai regăsit nivelul baschetului din România?E un campionat oscilant, cu echipe bune. Sunt și formații mai puțin valoroase, însă și acestea pot pune probleme oricând. Sunt puternice Zalău, Steaua, Arcada Galați, contra lor dacă lași motoarele un pic mai jos, te costă!Te-ai întors acasă după 15 ani. Cum te simți?Mi-am dorit să mă intorc, să revin unde am început, să închid un cerc. Până la urmă, a fost alegerea cea mai bună să semnez cu Tricolorul.
Mai ai chef de volei? Ai jucat în Germania, Italia, Spania, Argentina, China, Brazilia...Am încă poftă de victorii, de medalii, de trofee!
Bogdan, tu ai o poveste de viață tulburătoare. Soția ta Lily (n.r. 36 de ani) a pierdut două perechi de gemeni, în 2011 și la finalul lui 2012. Cum a mers viața, cum ați reușit să dați restart?Viața trebuie întotdeauna să continue. Am lânga mine o femeie foarte puternică, fiindcă pentru ea a fost foarte-foarte greu. Practic, ea m-a ajutat și pe mine să merg mai departe, să-mi continuu cariera. Familia și sportul, voleiul, care e un mod de a-mi elibera energia, mi-au dat imboldul acela care era necesar cand îmi era greu.
Iar Dumnezeu v-a ajutat și v-a dat doi copii..
Da, avem un baiat de trei anișori, îl cheamă Lucian Keoki Kamakakaiwihilo, și o fetiță, care a împlinit un, Kayla Malia Nohealani.
Explică-ne puțin de unde provin aceste nume.Sunt de origine polineziană, Lily a ales pentru fiul nostru, pe lângă prenumele românesc, Lucian, şi alte două în limba strămăşilor ei. În hawaiiană, Keoki este echivalentul lui George. L-am ales pentru că îl poartă trei dintre bunicii noştri. Celălalt prenume, Kamakakaiwihilo, are legătură cu lumina. S-ar putea traduce prin cel luminat, prin cel care vine dinăuntrul tău, din sufletul tău (n.r. nașul lui Keoki este fostul jucător Sergiu Stanca, azi antrenorul lui Bogdan la Tricolorul LMV Ploiești).
Și cea mică?Nohealani înseamnă ”printeșa din paradis”. Kayla e de la mama soției, iar Malia e Maria, cum ar veni.Lily, dar și cei mici, sunt alături de tine la Ploiești, la fiecare meci.Da, nu lipsesc. Lily e sustinătorul meu numărul 1, dar și criticul meu principal! Să n-o filmați, că nu stă cuminte deloc. Trage o dată cu mine, face blocaje o dată cu mine, chiar dacă e în tribună. E fostă voleibalistă, a jucat în naționala SUA, se manifestă, nu poate sta locului!