04 Iun. 2018 07:00

REPORTAJ VIDEO „Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mamă”. Mii de femei suferă de depresie din cauza dorului de copii și de casă. Spitalele de psihiatrie au din ce în ce mai multe cazuri

Distribuie

Ce este Sindromul Italia? Medicii spun că este un fenomen medico-social care afectează femeile plecate la muncă în străinătate și pe fondul condițiilor stresante de muncă și trai dezvoltă tulburări psihice. Mii de românce suferă de probleme psihice cauzate de dorul de copii și țară.

SUMAR

  • În acest episod din Campania „Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mamă' vă explicăm exact ce înseamnă Sindromul Italia și cum afectează femeile plecate la muncă peste hotare.
  • Sindromul Italia este un fenomen medico-social, nu o boală în sine, care înglobează tulburările psihice de care suferă femeile din Europa de Est care au plecat în străinătate și au lucrat ca îngrijitoare de persoane vârstnice, adică „badante'.
  • Sindromul Italia este denumirea dată acestui fenomen de către doi psihiatri din Ucraina, în 2005, și a fost preluată de medici din toată Europa.
  • Numai anul trecut la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași au fost internate 150 de femei cu tulburări legate de depărtarea de casă.
  • Tratamentul cu internare de 10 zile este între 2800 și 3900 de lei, decontat de Casa de Asigurări de Sănătate, dacă pacientul și-a plătit cotizațiile pe perioada plecării din țară. Asta înseamnă, luând în calcul costurile medii pentru un tratament, că numai anul trecut Casa a decontat în jur de jumătate de milion de lei pentru aceste paciente ajunse la spitalul din Iași.  
  • Simptome: depresie, lipsa chefului de viață și a poftei de mâncare, oboseală, insomnia, dureri, gânduri suicidare.
  • Profilul pacientului: femeie în jur de 45-50 de ani, care a plecat și muncit în străinătate în ultimii ani, în condiții stresante, departe de copii și de casă, în marea majoritate fără studii sau cu studii medii.  
  • Sindromul Italia nu se referă numai la Italia. Pot dezvolta tulburări psihice și persoane care au lucrat în alte țări, elementul comun fiind stresul locului de muncă și dezrădăcinarea, depărtarea de familie.

Cu un halat plușat pe umăr, femeia se apropie încet, tremurând. Se așază cuminte pe un colț de pat. E albă ca varul și ochii îi par pierduți. Aflăm că este mai bine, deși „mai bine' înseamnă îngrozitor. „Când am revenit în țară nu mai puteam să merg. Pe drumul spre casă, șoferul microbuzului m-a dus în brațe la toaletă', spune femeia care are în jur de 50 de ani și 18 de străinătate, de Italia. A lucrat numai ca îngrijitoare de bătrâni, niciodată cu carte de muncă, niciodată cu vreo siguranță, mereu închisă între patru pereți. „Când m-am îmbolnăvit, familia a decis să o ducă pe bătrână la azil. I-am rugat să mă mai lase o zi în casă, că atunci aveam microbuzul și nu m-au lăsat. Am stat pe stradă și apoi m-am dus la un hotel. Bătrâna era bună, dar când avea crize mă dădea afară din casă și stăteam la ușă. Nu primeam de mâncare și mă umileau continuu. Îmi ziceau că dacă am învățat carte la mine în țară, ce caut acolo?', povestește cu voce scăzută femeia.

După ce a ajuns acasă, la scurtă vreme, a ajuns la Institutul Socola. De la o femeie imobilizată la pat, care nu mai vorbea, nu dormea și nu mânca, da, poți vedea că e „mai bine'. Dar trăiește cu regretul că 18 ani nu și-a văzut copiii. Când a plecat, cel mai mic avea 4 ani, acum e ditamai flăcăul și a crescut fără mamă.

Comentarii