Ceartă-ţi copilul cu măsură

• Stăpâniţi-vă să proiectaţi copilului propriile dorinţe! Mulţi părinţi vor să aibă copii perfecţi şi au impresia că dacă aceştia au dat greş, acest lucru înseamnă că eşecul e din cauza lor. De aceea, obişnuiesc să facă presiuni asupra lui pentru ca acesta să reuşească întrun domeniu în care ei au eşuat. Trebuie să vă stăpâniţi şi să vă înfrânaţi impulsul de a-i proiecta copilului propriile nevoi şi dorinţe.
• Nu-i faceţi observaţii încontinuu! Sunteţi un părinte intolerant şi nu puteţi trece peste nici un fel de greşeală a copilului dumneavoastră, chiar dacă este involuntară? Nu este corect, această intoleranţă permanentă îi poate provoca traume emoţionale grave.

Oferiţi-i dragoste necondiţionată

• Oferiţi-i dragoste necondiţionată. Pentru ca un copil să se dezvolte psihic armonios trebuie să primească în permanenţă iubire părintească totală. Este dăunător de frustrant pentru un copil să simtă că dragostea părinţilor lui depinde de performanţele şi de înfăţişarea sa.
• Nu puneţi nevoile lui mereu pe primul loc! În nici o familie n-ar trebui ca neceităţile copilului să fie înaintea nevoilor adulţilor şi nici relaţiile de adulţi nu ar trebui să urmeze întotdeauna după nevoile copilului. Cel mai bun părinte este cel care stabileşte un echilibru între propriile nevoi şi cele ale familiei sale, care reuşeşte să impună copiilor limite şi un model sănătos din care să înveţe să ofere şi să primească.
• Nu vă ascundeţi greşelile! Este omenesc să greşiţi, să recunoaşteţi şi să vă cereţi scuze. Nu ascundeţi ceea ce este imperfect, făcându-i să creadă că sunteţi perfecţi. Nu veţi reuşi.
• Nu vă învinuiţi pentru problemele copilului! Părinţii sunt tentaţi să ia eşecurile, boala şi comportamentul obraznic al copilului la modul personal, învinuindu-se pentru orice lucru care merge prost. Canalizaţi-vă atenţia în a vă ajuta copilul, nu în a vă acuza că nu sunteţi un părinte bun.

Forme de disciplinare neadecvate

Mustrările verbale rareori îl fac pe copil să se comporte bine. De cele mai multe ori generează tristeţe, scăderea respectului de sine, neîncredere, furie şi comportament agresiv. Evitaţi să folosiţi replici de genul:

• “stai jos şi nu vorbi!”;
• “eşti într-un necaz mai mare decât îţi imaginezi”;
• “doar atâta poţi?”;
• “dacă nu te potoleşti, te duc la doctor/director etc”;
• “vei învăţa vreodată să scrii corect?”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE