Florile de soc sunt recunoscute pentru virtuţile lor medicale, fiind folosite în infuzii, pentru tratarea tusei. Mai mult, ceaiurile preparate din această parte a arbustului tratează rapid varicela şi emfizemul pulmonar, în timp ce fierturile din amestec de flori de soc şi muşeţel băute înainte de culcare sunt recomandate pentru răguşeală.
Amigdalita este calmată cu comprese din infuzie de flori de soc aplicate pe zona cu probleme. Cataplasmele cu flori proaspăt opărite au rol calmant şi antiinflamator în abcese şi furuncule.
Pentru prepararea cunoscutei socate, se iau şapte inflorescenţe mari de soc care se pun la macerat în şapte litri de apă, împreună cu o lămâie tăiată felii. După o zi se filtrează şi se adaugă un kilogram de zahăr. După încă o zi poate fi consumată, dar e preferabil să fie păstrată mai multe zile la rece. După trei-patru săptămâni, socata are un gust mai bun, este mai aromată şi mai sifonată. În medicina tradiţională românească, socata este folosită pentru cure de primăvară menite să cureţe organismul de toxinele acumulate în lunile de iarnă.