Apel dureros al unui profesor pro-european din Roma: ”Dacă europenii nu vor arăta solidaritate, cred că Italia, încet dar sigur, va ieși din UE”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Apel dureros al unui profesor pro-european din Roma: ”Dacă europenii nu vor arăta solidaritate, cred că Italia, încet dar sigur, va ieși din UE”
Efectul epidemiei, al miilor de morți și al greutăților economice pe care cetățenii le resimt deja este unul devastator în Italia.
- Pe termen lung se va schimba totul, de la felul în care italienii își percep țara și guvernul la cel în care văd Uniunea Europeană, pe care acum o acuză de lipsă de solidaritate, spune pentru Libertatea profesorul de științe politice Franco Pavoncello, președintele Universității Americane John Cabot din Roma.
În acest moment nu vorbim doar despre o furie, ci și despre o răcire a acestei relații europene de iubire, despre o pierdere a sensului. Nu îți mai pasă. Nu mai suntem parte a familiei.
Franco Pavoncello, președintele Universității Americane John Cabot din Roma:
- Italienii sunt acum în doliu pentru miile de decese produse de epidemie, dar sunt și îngrijorați de problemele economice majore personale și ale ale țării.
- Reacția Germaniei și a Olandei, care nu se grăbesc să ajute ”iresponsabila” Italie, a provocat furie în Peninsulă și o răcire a relației italienilor cu Uniunea Europeană.
- Pentru prima dată, chiar și pro-europenii sunt dezamăgiți de Europa, iar Italia are tot mai mult senzația că trebuie să se descurce singură.
În Italia, șirul reacțiilor europene la criza din Peninsulă a generat consternare. Inițial, nicio țară europeană nu a răspuns la apelul lansat prin mecanismul de criză, într-un moment de disperare în Italia.
Germania, Franța și alte state au trimis apoi echipamentele de protecție cerute de Roma, dar întârzierea i-a pus pe gânduri pe italieni.
Declarația șefei Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, care a spus că nu este treaba băncii să acopere găurile din cheltuielile bugetare ale guvernelor a lovit în plin economia italiană. Și Lagarde a revenit ulterior, dar paguba fusese deja făcută.
Premierul Giuseppe Conte, susținut de aliați din Spania și în general din sudul Europei, inclusiv de Franța, s-au ciocnit apoi cu Germania, Olanda și partenerii acestora din nord în dezbaterea privind răspunsul comun la criza economică generată de epidemie.
Și, ca și cum nu era de ajuns, ministrul olandez de Finanțe Wopke Hoekstra a stârnit un scandal european după ce a sugerat că Bruxelles-ul ar trebui să investigheze de ce unele țări au probleme financiare în aceste momente.
Premierul Portugaliei a numit atitudinea lui Hoekstra “respingătoare.” În Italia, furia a fost la unison, toate ziarele au criticat reacțiile liderilor europeni lipsiți de solidaritate, iar pe rețelele sociale au început să apară clipuri cu italieni arzând steagul UE.
Este de fapt mai mult decât furie, este o răcire a relației de iubire dintre italieni și UE, avertizează profesorul de științe politice Franco Pavoncello, care admite că pentru prima oară în viață simte că italienii pun sub semnul întrebări apartenența la Uniunea Europeană.
-Care este situația acum în Italia? Ce spun italienii și cum răspund la măsurile de carantină, la veștile negre care vin seară de seară de la autorități?
-Sentimentul este unul de mare tristețe, de doliu pentru toate aceste decese. Griji pentru situația din sistemul sanitar, care este evident copleșit. Cred că există senzația că autoritățile, cele politice și cele din sănătate, fac tot ce pot, dar și senzația că lucrurile ar fi putut fi făcute mai bine.
Dar acum sentimentul este unul de suspendare. Suntem toți în case și asta durează deja de trei săptămâni. Totul s-a oprit. Singura veste bună este că am început să vedem un declin al noilor infecții.
Curba a început să scadă și probabil pe la mijlocul lui aprilie, sfârșitul lui aprilie, vom avea o situație bună.
Trebuie însă să vedem ce se va întâmpla cu economia. Situația este foarte dificilă pentru că Italia era deja într-o formă foarte proastă. Nu există prea mulți bani și este problematic. Oamenii nu au ce să mănânce. Pentru că băncile s-au închis, joburile s-au oprit. Guvernul a trimis niște bani de urgență. Dar situația este gravă.
-Sunt oamenii nemulțumiți totuși, acuză ei autoritățile că ar fi trebuit să acționeze mai repede pentru controlul epidemiei? Și apropo de problemele economice, am văzut scenele de la Bari, cu oameni care se plâng că nu mai au ce să mănânce, s-a ajuns la o situație disperată, vizibilă?
-Nu cred că italienii sunt acum preocupați să fie furioși pe guvern. Cred că încearcă să supraviețuiască.
În privința senzației de disperare, chiar asta încearcă să rezolve guvernul prin acordarea de bani, de mâncare pentru cei mai săraci.
Cred că au fost greșeli, cred că a existat și ghinion. Cred că virusul era prezent în nord din ianuarie. Și s-a calculat greșit. Au fost declarații greșite și unii s-au complăcut.
Una peste alta s-a întâmplat un dezastru, în nord. E teribil. Iar asta va avea repercusiuni la un moment dat.
Se va schimba totul. Felul în care oamenii își percep țara, guvernul, felul în care percep diferența dintre nord și sud, Uniunea Europeană. E un șoc atât de masiv și o transformare atât de mare a vieții obișnuite încât nu știu unde vom ajunge. Ne întrebăm, după ce vom ieși din această urgență, cum se va vedea această țară pe ea însăși. Cum se va reconstrui, cum va merge mai departe? E o întrebare complicată. Va fi o mare dezbatere.
- Premierul Giuseppe Conte s-a ciocnit în Consiliul European cu Angela Merkel și premierul olandez Mark Rutte. Berlinul și Haga nu sunt de acord cu emiterea așa-numitelor ”obligațiuni corona”, instrument de datorie comună al UE, pentru a finanţa combaterea pandemiei. Am văzut multă nemulțumire în Italia, există senzația că Uniunea Europeană nu îi ajută pe italieni?
- Cred că e ceva mai îngrijorător. Mai profund. Cred că există o senzație de resemnare în privința Europei. Ceva de genul: ”Ce mai facem aici, ce rost mai are totul?”.
Cineva spunea că germanii au intrat în Europa ca germani, francezii ca francezi, iar italienii ca europeni. Cred că asta se schimbă. Sentimentul este că nu prea mai are rost
Sentimentul e că toată această idee de Europa nu mai există. Sentimentul în țară este: ”Suntem siguri că ne este mai bine alături de acești oameni?”.
Sunt multe capete limpezi care știu că UE este foarte importantă. Dar problema este sentimentul interesului național și al egoismului național.
Să ne uităm la Italia și Germania. Germania a injectat în economie 750 de miliarde de euro. Italia nu are acești bani. A pus 25 de miliarde de euro. Și Germania spune? ”De ce să vă dăm bani? Nu sunteți de încredere”.
Dar problema nu este încrederea, ci faptul că te confrunți cu echivalentul unui război.
Ce ne spun europenii este: ”Nu aveți bani și nu vrem să vă dăm. Și trebuie să găsiți o soluție singuri”. Dar în acest fel, toate forțele care sunt împotriva UE vor ieși și vor zice: ”Vedeți, asta vă spuneam. E o glumă, Europa nu există. E o fantasmă”.
Cred că suntem într-un moment complicat, în sensul că dacă Europa nu arată că într-un moment ca acesta, când oamenii mor cu miile, că există o solidaritate și un destin comun, atunci ce mai așteptăm?
Cred că Draghi (Mario, fostul șef al BCE, n.r.) a evidențiat un punct de vedere important, el a înțeles că este un moment existențial. Că nu există cale de întoarcere.
Dacă europenii nu vor arăta că există solidaritate, cred că Italia, încet dar sigur, va ieși. Am început pentru prima dată în viață să simt că oamenii nu mai înțeleg de ce suntem în treaba asta.
- China și Rusia au profitat de aceste momente și au oferit unele ajutoare Italiei și nu numai. Mulți critici au acuzat cele două țări de propagandă. Cum sunt percepute în Italia aceste discuții?
- Nu cred că mai contează prea mult. Adică lumea spune: ”Sigur, mulțumim. Ajutorul e bun, sunteți drăguți”. Dar nu va avea un mare impact asupra italienilor.
Cred că în privința Chinei există multe semne de întrebare cu privire la felul în care au abordat criza.
Dar China și Rusia sunt departe de mințile italienilor. Sunt recunoscători, da. Dar nu se va schimba ceva în termeni de percepție.
Ce este important e felul în care Europa va acționa. Ce vor face Germania sau Olanda.
La finalul zilei realizăm că trebuie să avem grijă de noi. Și nu îți pasă. Nu spun că UE se va prăbuși. Dar cred că va exista o răcire semnificativă a atașamentului și identificării din partea italienilor.
Și nemulțumiți sunt toți oamenii, inclusiv cei pro-europeni. Pentru că se întreabă: ”De ce faceți asta? Nu e 2008 (anul crizei financiare, n.r.). E un război. Nimeni nu este responsabil. Nu e vina noastră. Am fost devastați și nu arătați prea mult entuziasm pentru a ne salva viețile”.
Există un hashtag pe Twitter care spune ”Ne vom salva singuri” - #CiSalviamoDaSoli. Mulți oameni spun deja că Europa nu trebuie să se mai îngrijoreze: ”Nu avem nevoie de nimic”.
Cred că guvernele acestor țări fac o greșeală istorică prin faptul că nu sunt generoase pentru a organiza un plan - obligațiuni corona sau cum vreți să îi spuneți. Nu poți să pui 750 de miliarde de euro în economia ta și să îți vezi vecinul că are probleme. E ca într-o căsătorie, când oamenii ajung să se întrebe: ”Nu avem nimic în comun, de ce mai suntem împreună?”
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
