Am luat URMA LEGENDEI şi am ajuns la Cucuieţii din Deal | «Sunt mândru că stau într-un sat aşa celebru»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ţanţoş nevoie mare, un bărbat coboară din tren pe peronul Gării de Nord, purtându- şi cu mândrie pantofii cu ciucurei ataşaţi la pantalonul de trening. Se opreşte încântat în faţa unui fast-food, sorbind din ochi o shaorma imensă.
Corpul său, îmbrăcat într-o geacă din piele cu gulerul ridicat şmechereşte, tresaltă de plăcere. Îşi suge măselele, anticipând festinul culinar ce va urma. Câţiva puşti îl ochesc de la distanţă şi văd rost de distracţie pe seama drumeţului. “Frumos la Bucureşti, nene? De unde eşti, de la Cucuieţii din Deal?”.
Umor de orăşean faţă de tot ce nu posedă buletin de Bucureşti. Omul îi priveşte, uşor speriat, şi pleacă mărind pasul către necunoscutul metropolei, îndreptându-se către alte aventuri. Dar oare chiar o fi fost de la Cucuieţii din Deal?
Sau legenda rurală precede pe orice rătăcit în vâltoarea civilizaţiei? Şi pentru că oraşul tinde să se sufoce în căldura amiezii, iar aerul condiţionat este din ce în ce mai scump, facem arc peste timp şi plecăm pe urmele vorbelor neaoşe, în căutarea celebrei localităţi.
Poate aflăm de unde vine legenda prin care tot ce e îndepărtat, uitat de lume, în afara civilizaţiei se trage, după spusele bătrânilor, din Cucuieţii din Deal.
Urbea se află la 25 km de Bucureşti
Ironia este cu atât mai mare, cu cât pregătirile au durat mai mult decât drumul. Satul Cucuieţi, judeţul Călăraşi, se află la numai 25 de kilometri de Bucureşti şi este poziţionat fix pe culmea unui deal.
Ajunşi la faţa locului, unde poţi afla mai bine amănuntele exotice ale zonei dacă nu la cârciuma din sat? Din păcate, vraja dispare repede. Poveştile nu se mai spun la gura sobei, ci la o masă din plastic, în faţa unui pet cu bere ieftină. Cojile de seminţe la pungă se amestecă cu glodul de pe drum şi cu mirosul de balegă uitată la uscat.
“Ce ne interesează pe noi de unde vine vorba asta? Cine ştie ce prost a scos-o pentru a ne face pe noi de ruşine. Nu avem timp de prostii d-astea. Mai bine scrieţi despre primarul din localitate, care ne-a promis marea cu sarea, şi acum a uitat de noi”, ne-a strigat tanti Adela, o localnică de 88 de ani. Aceasta împarte aceeaşi bere la plastic cu nea Ilie, un consătean, şi visează că primarul, împins de teama presei, o să le aducă butelia la poartă. Despre origini, numai de bine.
Duşmanii i-au discreditat de sute de ani, în rest, ei, gospodari şi serioşi, doar că acum este cald şi praf şi musai trebuie stinse cu o licoare amară. Căutăm “dealul” din Cucuieţi jalonând printr-o localitate îmbătrânită, plină de praf şi fără nici un regret în faţa legendei ce o precede. Gheorghina Ispas (80 de ani) stă pe banca din faţa casei şi ne zâmbeşte ştirb.
“Am ieşit şi eu la poartă, poate mai trece vreo cumătră să schimbăm o vorbă. Degeaba aţi venit să întrebaţi de unde vine vorba din bătrâni, pe nimeni nu interesează de unde a plecat legenda, poate doar moşii noştri care s-au prăpădit demult”, ne anunţă bătrâna, în timp ce se scoală anevoios şi intră în casă. Aplecat asupra unei găleţi pline cu corcoduşe bine coapte, nea Gheorghe (73 de ani) devine curios de natura vizitei noastre la ei în comună. “Taică, eu sunt mândru că stau într-un sat aşa celebru. În rest, viaţa merge înainte, tinerii pleacă la oraş, eu îmi fac ţuica. Timpul trece…”, ne spune nostalgic bătrânul.
Aşa este. Timpul trece şi odată cu el dispar legende care ne definesc că naţiune. Pe case, antenele parabolice ţin lumea în faţa televizoarelor. Trotuarul este prăfuit, porumbul plin de bălării. Poveştile nu pot fi duse mai departe doar în pauzele de publicitate. Atunci, desfacem dopurile de la peturile cu bere şi ne uităm sub capac.
Poate am câştigat o butelie. Şi pentru că am căutat povestea în “carul cu fân”, tocmai unde şi-a “înţărcat mutul iapa”, alergând după “cai verzi pe pereţi”, dar o să aflăm deznodământu “când or zbura porcii”, nu ne rămâne decât să ne luăm picioarele “la spinare” şi să ne întoarcem la asfaltul încins din oraşul lui Bucur.
fotografii: Gabriel Pătruţ
