Editorial de Claudiu Săftoiu. Vot pentru achiziția rachetelor ”Patriot”: cu industria de armament pe butuci, măcar gloanțe putem fabrica pentru NATO?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Procedura pe repede înainte în Parlament: comisiile de Apărare din Senat și Camera Deputaților au fost zorite la maximum, pentru a aproba proiectul de lege al Guvernului, de achiziție a șapte sisteme de rachete sol-aer Patriot, de 4,6 miliarde de dolari, cu tot cu TVA. S-a votat favorabil. O formalitate. Fără dezbatere, cu consultări de ultimă oră cu ministerele implicate: Apărarea, Finanțele și Externele.Motivul precipitării? Brânciul dat de secretarul de stat american Rex Tillerson, care a făcut o escală neprogramată la București, pentru a fi sigur că Scrisoarea de acceptare a Congresului american pentru înarmarea României va primi un răspuns rapid și pe măsură, în Legislativul nostru. Votul era așteptat de săptămâna trecută, dar comisia de la Senat nu s-a putut întruni, din lipsă de cvorum. Ceea ce era de așteptat, se întâmplă: nu poți da milităria jos din pod pentru politicieni, nici măcar când în joc e o treabă atât de serioasă, precum înzestrarea armatei țării. Așa cum politicienii au pus pe butuci industria de armament românească, tot așa, de acum înainte, vor exista sincope de toate felurile, în respectarea termenelor din master-planul strategic al CSAT, pe programul de înzestrare armată, în valoare totală de 9,3 miliarde de euro. Aliatul american solicită bani și maximă conformitate pentru asigurarea securității membrilor NATOPe hârtie, Parteneriatul strategic între România și SUA se vede foarte frumos. Dar pe teren, combatantul lipsește la apel. Interesul american pentru o mai bună securizare a Europei, prin coordonarea completă a operațiunilor militare și de descurajare, și prin cooperarea pe linia înzestrării țărilor membre NATO cu echipamente de ultimă generație, în principal de producție americană, face ca Washingtonul să își trimită înalții emisari pe nepusă masă, pentru atingerea obiectivelor de securitate, dar și financiare. Determinarea SUA în lupta împotriva terorismului internațional, a efectelor imigrației, și a imixtiunilor Federației Ruse în marginea, dar mai ales în miezul Europei, este singurul impuls de energie vitală pe care Alianța Nord-Atlantică îl mai generează, în condițiile în care statele membre se confruntă cu mari probleme în onorarea contribuției financiare la organizație. De la venirea omului de afaceri Donald Trump la cârma Americii, pârghia financiară a devenit prioritară în NATO, în relația cu aliații. Perdaful tras de președintele american omologilor săi europeni, în timpul participării la Summit-ul NATO de la Bruxelles din acest an, nu e ușor de uitat. Nerespectarea angajamentelor financiare și setarea unor termene pentru stingerea sumelor colosale datorate de țările care beneficiază de securitatea NATO, dar care nu contribuie proporțional la această, a fost ca un duș rece pentru întreaga lume: clubul cel mai performant de securitate planetară este dator vândut primului și celui mai mare contributor al său: Statele Unite ale Americii. Contractele pentru fabricile românești sunt foarte puține și foarte mici, pentru că statul nu oferă comisioane la valoarea contractuluiIntervenția intempestivă a lui Tillerson pe lângă ministerul român de Externe, al Apărării și la vârful liderilor PSD, este precum venirea doamnei diriginte, acasă la părinți: elevul – adică politicianul - promite, însă e leneș și indolent. Dar mai este și profund interesat. Toate firmele autohtone de producție de armament au capital sută la sută românesc, și drept unic reprezentant ROMARM - holding de stat cu 15 filiale în întreaga țară. Cum statul nu oferă comision la aducerea de noi contracte, interesul scăzut pentru produsele românești de război (muniție, componente, vehicule, echipamente) are o explicație prozaică: dacă nu iese ceva mălai în buzunarul propriu, de ce să te mai bagi? Rămâi doar așa, cu praful de pe tobă și urarea: ”Patria, recunoscătoare!” Alte elemente care au redus perspectivele de dezvoltare și scăderea drastică a comenzilor pentru fabricile de armament sunt desființarea serviciului militar obligatoriu, reducerea numărului de militari angajați, dar și accederea României în NATO, din 2005 și schimbarea standardelor de producție. Producerea automatului Kalashnikov(AK-47) la Cugir, nu corespunde standardelor NATO, deși a făcut față cu brio în luptele autorităților americane împotriva cartelurilor de droguri. Pușca semiautomată românească a fost cea mai vândută armă cumpărată de SUA, în 2006, în confruntările de la granița cu Mexicul. Noile puști semiautomate omologate de NATO - SIG, Steyr, M249 - nu se fabrică la noi. Transportorul blindat SAUER - de fabricație exclusiv românească, extrem de apreciat în Europa și Orientul Mijlociu -, nu are nici o șansă la achiziție, în fața transportoarelor blindate Piranha, tancurilor Abrams și Bradley, ori a tunurilor auto propulsate. Achiziția acestor vehicule militare de înaltă tehnologie a fost deja aprobată de CSAT și va intra la plată treptat, până în 2020. Fabricile de armament românești nu pot participa la licitațiile NATOUnda verde dată în Senatul României pentru achiziția de sisteme de rachete americane ”Patriot” este umbrită de informația transmisă de Asociația PATROMIL, care reunește interesele a mai mult de 40 de producători români de tehnică militară și 200 de colaboratori și furnizori în mod indirect: ”niciun producător de armament român nu poate participa la programul de modernizare a Armatei, de 9,6 miliarde de euro”. Motivul e halucinant: nici o entitate de acest gen nu s-a putut înscrie în Registrul Unic al operatorilor în industria națională de apărare, o calitate necesară, care asigură participarea la licitații de armament. Vina aparține politicului, care schimbă miniștrii de la apărare ca pe bocanci. Omul lui Trump, Rex Tillerson, a trecut neoficial pe la București, dar marile probleme ale fabricilor de armament din România au rămas. Oficial. Ba mai mult, beneficiile aduse de Parteneriatul strategic România – SUA nu rimează deloc cu încurajarea producției de armament autohtone. Dacă și gloanțele sunt fabricate și cumpărate din altă parte, e clar că și comisioanele tot în altă parte se duc.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
Citește și:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Țipătul din scara blocului al opoziției române
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Asediu total al PSD-ALDE împotriva economiei de piață și a statului de drept
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Bani, averi colosale și influență – paradisurile fiscale care batjocoresc planeta
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Atentat terorist în America: de la Loteria Vizelor, la ”Loteria Viselor”?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pierdut senator PSD, între rezistența anticomunistă din munți și ”banditismul” românesc interbelic
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Scoate CSM castanele fierbinți în locul lui Tudorel Toader? Capul lui Kovesi atârnă și de ”avizul consultativ” suprem
