Mesajul unei profesoare de română pentru elevii care dau simularea Evaluării Naționale: „În această capcană cad toți”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Luni, 16 martie, peste 170.000 de elevi de clasa a VIII-a sunt așteptați să participe la prima probă a simulării examenului de Evaluare Națională: cea la Limba și literatura română. „Le recomand elevilor să fie atenți la cerințe, să le citească de mai multe ori pentru a fi siguri că le-au înțeles. Apoi, atenție mare la cele două texte la prima vedere, pentru că se pot face foarte ușor confuzii”. Sunt doar câteva dintre sfaturile unei profesoare de Limba română care a explicat pentru Libertatea ce capcane ar trebui să recunoască și să evite copiii.
Cuprins:
- „Elevii întâmpină dificultăți în înțelegerea cerințelor și a textelor la prima vedere”
- „Citiți cerințele, iar apoi textele. Niciodată invers!”
- „Atenție la enunțurile în care se regăsesc mai multe cerințe”
- Unde se fac cele mai mari confuzii
- Capcana în care cad aproape toți elevii
- Sâmbătă, recapitulare. Duminică, relaxare
„Elevii întâmpină dificultăți în înțelegerea cerințelor și a textelor la prima vedere”
Andreea Pîrjol predă Limba și literatura română la Centrul educațional „Clubul Profei” din comuna Pantelimon, iar în aceste zile munca pe care o depune cu copiii de-a opta este intensă: sâmbătă, cu două zile înainte de prima probă a simulării, elevii trec printr-o recapitulare finală. Dar „instructajul” nu se oprește aici.
„Este și ziua în care vorbim foarte mult despre examenul în sine. Le dau sfaturi, recomandări, le răspund la întrebări, le explic ce au de făcut, cum să procedeze, care ar trebui să le fie prioritățile, cum să-și gestioneze timpul, cum să cântărească gradul de dificultate al fiecărui subiect și cum să trateze subiectele în funcție de acest aspect. Este foarte important, pe lângă volumul de informație și de cunoștințe acumulat, să fii atent și să te poți concentra”, a explicat Andreea pentru Libertatea.
Testul pe care elevii îl vor susține, luni, în cadrul simulării la română presupune două mari subiecte. Primul conține cerințe care acoperă zona de literatură și de gramatică, în timp ce al doilea verifică nivelul de exprimare liberă al copiilor. De obicei, li se cere să redacteze o scrisoare, un rezumat, o pagină de jurnal, o caracterizare, un e-mail, etc.
„O să vă spun un lucru dureros, dar adevărat: copiii nu mai citesc. Motiv pentru care ei nu-și pot îmbogăți vocabularul, nu reușesc să se exprime corect, nu au imaginație, nu sunt creativi, nu-și mențin creierul activ. Lectura îi ajută să-și dezvolte capacitatea de analiză și atenția la detalii, ceea ce elevilor din ziua de azi le lipsește. Iar faptul că ei nu mai deschid nicio carte, se vede nu neapărat în clasă, ci la examene”.
Analfabetismul funcțional în România a ajuns o caracteristică a adolescenților, continuă profesoara. „Este absolut cutremurător faptul că aproape unul din doi copii nu înțelege ce citește. Nu vă mai spun că sunt elevi care au ajuns în clasa a VIII-a, dar nu știu să despartă un cuvânt în silabe”.
Acestea fiind spuse, dificultatea Evaluării Naționale, fie că vorbim despre simulare sau examenele propriu-zise, stă în imposibilitatea copiilor de a înțelege cerințele subiectelor și textele pe care le au de parcurs, pe marginea cărora este construit testul. Aici nu vorbim despre faptul că elevul nu știe să rezolve un item, ci despre faptul că el citește cerința și nu înțelege ce are de făcut.
„Vreți să vă spun, pe o scară de la 1 la 10, care ar fi nota pe care aș acorda-o elevilor de clasa a VIII-a, dar și a XII-a pentru citit? Nota opt cu indulgență!”, ne-a mărturisit cu amărăciune profesoara.
„Citiți cerințele, iar apoi textele. Niciodată invers!”
Prin urmare, primul și poate cel mai important sfat pe care îl poate oferi elevilor este acela de a citi cerințele, iar apoi textele pe baza cărora își vor formula răspunsurile. „Din punctul meu de vedere, copiii au la dispoziție prea puțin timp pentru rezolvarea testului. Însă, dacă știu încă de la început ce le cere exercițiul, în momentul în care citesc textele și dau peste acele informații, ei deja le-au recunoscut. Și iată cum, dintr-o dată, câștigă timp prețios”.
Sunt la clasă profesori care îi sfătuiesc pe elevi să procedeze tocmai invers: să citească textele, iar apoi cerințele. „Mi se pare că această abordare duce la o pierdere de timp pe care copiii nu și-o permit”.
„Atenție la enunțurile în care se regăsesc mai multe cerințe”
Cerințele trebuie citite cu mare atenție, avertizează profesoara. Motivul? Sunt situații când în același enunț se regăsesc mai multe solicitări, iar elevul le-ar putea pierde șirul.
„De exemplu, ți se cere să construiești mai multe enunțuri în care să specifici anumite trăsături, o caracterizare și o secvență. Iată cum deja avem trei cerințe într-una. Motiv pentru care eu îi învăț pe copii să se descurce „băbește”, să sublinieze fiecare lucru pe care îl cere enunțul. Am făcut caracterizarea personajului? O bifez. Am explicat secvența? O bifez. Trăsăturile, le-am explicat și pe ele? Dacă nu, le explic, iar apoi le tai și pe acestea de pe listă. Pentru că în acea grabă și emoție a examenului copilul poate să vadă două sau trei lucruri din patru. Și ar fi tare păcat, căci el va pierde puncte importante, chiar dacă, în realitate, el știa cum să abordeze subiectul”.
Unde se fac cele mai mari confuzii
Un alt sfat: elevii primesc două texte la prima vedere, iar exercițiile de la subiectul A, cele care țin de literatură, se referă la ambele texte. „Eu le spun copiilor mei așa: citiți primul text, rezolvați cerințele aferente acestuia. Apoi, citiți al doilea text și rezolvați cerințele care se referă la acesta. Trebuie să existe o logică, în așa fel încât copiii să evite confuziile. Este foarte ușor să te încurci aici, să nu mai știi la ce texte se referă un anumit subiect și să răspunzi la o cerință cu informații din alt text”.
Pe de altă parte, în momentul în care elevii își dau seama că s-au blocat, le recitesc, dar pierd timp, se grăbesc, rezolvă pe repede-nainte, la grilă sunt tentați să bifeze la nimereală. „Acest examen le verifică nu numai volumul de cunoștințe, ci și atenția și puterea de concentrare”.
Și gestionarea timpului îi pune în mare încurcături pe copii. „Este esențial să-ți dai seama câte minute trebuie să aloci rezolvării unui anumit subiect, mai ales dacă vorbim despre redactarea unor texte ample”.
Apoi, la final, este recomandat ca lucrarea să fie recitită, elevul să aibă timp să corecteze eventuale greșeli. „Vor observa la o a doua citire, că, poate, au uitat o virgulă, au mâncat o căciuliță, nu au pus un punct la final de propoziție. Toate aceste lucruri contează, te depunctează. Dar sunt copii care pur și simplu uită acest aspect extrem de important, iar alții nu mai au timp la dispoziție”, a mai precizat profesoara.
Capcana în care cad aproape toți elevii
Andreea Pîrjol mai vine cu un sfat de care toți elevii ar trebui să țină cont: copiii ar trebui să încerce să rezolve toate cerințele, chiar dacă pe unele nu reușesc să le ducă până la final. „Scrieți orice vi se pare că este important, reprezentativ, orice are legătură cu subiectul cerut. Nu veți obține punctaj maxim, dar veți obține, totuși, ceva”.
Elevii, atunci când nu știu să rezolve o anumită cerință, au tendința de a lăsa spațiul gol, necompletat, continuă dascălul. Practic, nu scriu nimic. „Este una dintre cele mai mari greșeli pe care le pot face. Le este teamă să nu piardă timp, tind să treacă mai departe, la subiectul următor. Este o capcană în care cad mai toți elevii puși într-o astfel de situație”.
Exercițiile de gramatică sunt și ele destul de dificile, cer răbdare, putere de concentrare, atenție. „Materia este stufoasă, volumul de informații pe care copiii le au de asimilat este uriaș, teoria, de multe ori, este greoaie și, trebuie să mai recunoaștem un lucru, multe noțiuni nu le vor fi elevilor folositoare pe viitor”.
Profesoara se referă la faptul că programa școlară îi îndoapă pe toți copiii cu același volum de informație chiar dacă interesele lor sunt diferite. „Subiectele care se dau la Evaluarea Națională ar trebui să fie concepute în funcție de profilul liceului pentru care optează elevii. Dacă se îndreaptă spre zona de real, sunt pasionați de matematică, informatică, științe exacte, nu ar trebui să li se ceară să cunoască cele zece tipuri de pronume”.
Sâmbătă, recapitulare. Duminică, relaxare
Am întrebat-o pe Andreea Pîrjol ce ar trebui să facă elevii în acest weekend, având în vedere că luni îi așteaptă stres și emoții. Să recapituleze, să tragă tare pe ultima sută de metri sau să se odihnească? „Eu îi sfătuiesc așa: sâmbătă să treacă prin toată materia, să facă o recapitulare generală, intensivă. Duminică, în schimb, cărțile și caietele trebuie să fie închise. Este ziua în care copiii ar trebui să se odihnească, să se relaxeze, să facă ce le place lor. Dar, atenție! Nu ar trebui să se epuizeze fizic. Asta înseamnă că trebuie să mănânce sănătos, să se hidrateze corect și să se culce devreme seara. A doua zi, creierul trebuie să fie odihnit”.
