Profesoara de matematică Mihaela Popa, despre simularea în cascadă a Evaluării Naționale: „Aduce doar haos în școli, materie pierdută și ore date peste cap”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Luni, 16 martie, elevii de-a opta vor susține simularea Evaluării Naționale. Vorbim, însă, despre un exercițiu de antrenament contestat de multe voci din sistem. De profesori, mai exact. Motivul? Ce-i mult, strică! „Aceste simulări în cascadă - pe școală, județene, locale, regionale, naționale - aduc doar haos în școli, dau peste cap toate materiile și planificarea profesorilor. Sunt doar o formă fără fond, să spunem și noi că am făcut ceva. Măcar dacă i-ar ajuta pe copii, dar nici lor nu le aduce vreun beneficiu. Dimpotrivă!”, a declarat pentru Libertatea Mihaela Popa, profesoară de matematică și fost secretar de stat în Ministerul Educației.
Cuprins:
- Mihaela Popa: „Elevii trebuie să știe ce-i așteaptă în vară”
- Un exces de zel inutil
- Testele grilă la matematică încurajează furtul și impostura
- „Un rezultat slab descurajează. Și e păcat, pentru că nota nu reflectă întotdeauna valoarea reală a elevilor”
- „An de an, rezultatele elevilor la simulări sunt un dezastru. Ce măsuri a luat ministerul?”
- „Fără goarnă și fără țipete”
- Soluții
Mihaela Popa: „Elevii trebuie să știe ce-i așteaptă în vară”
Simularea examenului de Evaluare Națională a pornit de la ideea de a pregăti elevii mai ales din punct de vedere tehnic, explică profesoara Mihaela Popa. „Ei trebuie să știe cum să pregătească foaia de examen, cum se sigilează lucrarea, cum să-și treacă numele, prenumele, școala etc. Această pregătire îi ajută să se familiarizeze cu pașii premergători examenului în sine, etape importante care necesită alocarea unui anumit timp. Evident, ideal ar fi ca acest timp să fie cât mai scurt, iar copiii să nu piardă minute în șir pentru că nu știu să-și completeze datele. Lucrurile acestea tehnice trebuie să meargă șnur”.
Apoi, elevii trebuie să se familiarizeze cu subiectele și să învețe să gestioneze timpul alocat rezolvării lor. Tot simularea îi pregătește și pentru alte reguli: cum vor sta în bănci, cu ce obiecte nu au voie să intre în sala de examen, vor afla că nu este permis copiatul, să vorbească între ei etc. „Este vorba, până la urmă, despre primul examen important din viața lor. Este normal să știe cum se organizează”.
Un exces de zel inutil
Toate bune și frumoase, însă simularea Evaluării Naționale s-a transformat într-un adevărat heirupism, continuă Mihaela Popa: simulările sunt prea multe și se organizează prea des. „Practic, toată lumea simulează din septembrie și până-n vară. Avem simulare pe școli, simulări la nivel local, regional, la nivel județean și simulări naționale. Iar asta nu ar fi, până la urmă, o problemă. Însă aceste testări au loc în timpul orelor de curs pe care le perturbă. Se țin în timpul orelor de geografie, istorie, fizică, matematică, Limba română etc. Ziua simulărilor este o zi, din acest punct de vedere, pierdută”.
Mihaela Popa a precizat că această testare organizată la nivel local și județean aduce doar haos și școli. „Ne dă peste cap orele, materia, orarul copiilor și programul lor”.
Dascălul explică faptul că profesorii de matematică și de Limba română sunt obligați să parcurgă materia în așa fel încât elevii să fi trecut deja prin anumite noțiuni cerute la testare. Motiv pentru care, de foarte multe ori, se predă pe repede-nainte. „Când, poate, copiii ar avea nevoie de un ritm mai așezat, mai lent, pentru a-și sedimenta informațiile, cunoștințele. Însă nu. Trebuie să ne grăbim, nu contează dacă ei au înțeles anumite noțiuni sau concepte. Căci, vine simularea peste noi și nu am acoperit materia care se cere”.
Cât despre celelalte materii, aici situația pare și mai gravă. „Se pierd ore de istorie, de biologie, fizică, geografie, chimie…ore care se recuperează greu sau deloc. Se pierd inclusiv ore de matematică și de Limba română. Eu, de exemplu, în anii trecuți, am pierdut nu numai ziua în care a avut loc simularea. Eu am început să-mi pregătesc elevii cu o săptămână înainte, în detrimentul orelor de la clasă”.
Iar cine spune că aceste recapitulări pot fi făcute la finalul orelor de curs, greșește, continuă Mihaela Popa. „După o zi cu șase sau șapte materii în orar, copiii sunt foarte obosiți, flămânzi, nu se mai pot concentra. Ce matematică să mai faci cu ei atunci? Copilul nu este ca un sac de cartofi în care să îndeși informație peste informație”.
Testele grilă la matematică încurajează furtul și impostura
Profesoara Mihaela Popa mai atrage atenția unui aspect foarte important: testarea sub formă de grilă la matematică nu aduce niciun beneficiu elevilor. Dimpotrivă. Îi încurajează, mai degrabă, să copieze sau să bifeze răspunsurile la întâmplare, bazându-se pe noroc. „Am avut cazuri de elevi foarte slabi care la clasă aveau note mici, iar la simulare au obținut punctaje foarte mari. Îți râdeau, practic, în nas pentru că s-au descurcat, dar nu pe munca lor, ci pentru că au copiat de la alții”.
Asta ce înseamnă? Înseamnă că testele grilă pot fi fentate destul de ușor. „Ar trebui ca elevul să demonstreze că știe matematică, iar demonstrația ar trebui scrisă pe foaia de examen. Profesorul corector să vadă, concret, ce știe acel copil, cum a judecat o problemă, o cerință, un exercițiu, care a fost firul logic pe care a mers și cum a gândit. Într-o rezolvare amănunțită se vede cât cunoaște elevul din materie. Să bifezi o literă nu demonstrează neapărat că știi”.
Mihaela Popa a mărturisit că toleranța anumitor profesori supraveghetori încurajează furtul, înșelătoria, impostura. „Cred în indulgența unor profesori care îi lasă pe copii să se inspire unii de la alții. Se poate copia relativ ușor dacă ai de bifat doar o literă, până la urmă”.
„Un rezultat slab descurajează. Și e păcat, pentru că nota nu reflectă întotdeauna valoarea reală a elevilor”
În astfel de situații, simularea devine o formă fără fond, inutilă. „O astfel de testare nu sondează realitatea din școli și nici nivelul real de cunoștințe al elevilor. E doar ceva ca să spunem că am făcut-o și pe asta”.
Pe de altă parte, continuă profesoara, grila îi poate pune în mare încurcătură inclusiv pe elevii buni și foarte buni. „Sunt copii care nu reușesc să ducă la sfârșit un exercițiu, dar rezolvă mare parte din el. Însă, la final, deși au parcurs etape importante în rezolvarea cerinței, ei nu sunt punctați deloc. Normal ar fi ca ei să primească, totuși, un punctaj. Nu maxim, ci doar pentru cât au rezolvat din problema respectivă. Însă grila nu permite acest lucru. Aici contează rezultatul final”.
Nici elevii foarte buni nu sunt în avantaj. Dimpotrivă. O mică neatenție din grabă, din cauza emoțiilor, a stresului îți poate aduce zero puncte. Pentru că, din nou, nu contează cât ai rezolvat din cerință, ci doar răspunsul final.
Simularea examenului de Evaluare Națională vine la pachet cu mult stres și cu multe emoții pentru copii, emoții absolut inutile, care îi împovărează teribil câteodată.
„Un copil mai emotiv care, dintr-un motiv sau altul, a clacat, va porni la examenul din vară cu un mare dezavantaj. Un rezultat slab la simulare i-ar putea frânge curajul, ambiția, l-ar putea descuraja, i-ar tăia aripile. Noi asta ne dorim? Pentru copii, nota contează enorm. Chiar dacă, în realitate, de cele mai multe ori, nu oglindește cu adevărat valoarea unui elev”, mai spune Mihaela Popa.
„An de an, rezultatele elevilor la simulări sunt un dezastru. Ce măsuri a luat ministerul?”
Profesoara mai atrage atenția asupra unui aspect: aceste simulări, spune ea, nu pot fi considerate obligatorii în condițiile în care nu sunt prevăzute explicit în legislație și nici în planificările școlare. Cu toate acestea, unele inspectorate școlare organizează chiar mai multe simulări pe an, ceea ce, în opinia sa, indică „o lipsă de activitate” instituțională. Iar toată această agitație, la final, nu vine cu nicio consecință concretă.
„Ministerul Educației nu a luat niciodată vreo măsură în urma simulărilor, deși rezultatele au fost din ce în ce mai slabe”, afirmă profesoara. Iar asta pentru că problema este mult mai profundă și ține de modul în care este gândit întregul sistem de evaluare românesc . „Nu există subiecte ușoare sau grele. Există doar itemi prin care verificăm volumul de cunoștințe acumulat de un elev. Problema este că noi nici nu știm exact ce evaluăm”.
Mihaela Popa a precizat cp România nu are, deocamdată, standarde de evaluare naționale care să stabilească nivelul de cunoștințe pe care ar trebui să îl atingă un elev după patru ani de studiu. „Dar ce contează? Toți copiii ajung, în cele din urmă, la liceu. Nu contează că au note mici, note mari sau că nu s-au prezentat deloc la Evaluarea Națională. Calculatorul îi repartizează oricum. Este absurd! Avem elevi care nu participă la testare sau care nu scriu nimic pe foaia de examen sunt, totuși, repartizați automat la liceu. „Școala face pe hârtie clasa dar, în realitate, acei copii sunt virtuali, ei nu vin niciodată la școală”.
„Fără goarnă și fără țipete”
Referindu-se la boicotarea simulării examenelor naționale, Mihaela Popa consideră că această formă de protest a sindicatelor este o greșeală. „Reacția sindicatelor trebuia să fie în vară, când s-au luat toate măsurile de austeritate. Acum este târziu, bugetul este deja făcut”. Profesoara nu este de acord nici cu o eventuală grevă generală în timpul examenelor naționale. „Nemulțumirile profesorilor sunt legitime, însă acestea nu trebuie să afecteze elevii”.
Actualii lideri de sindicat din educație și-au pierdut din influență și din încrederea cadrelor didactice, ei nu mai reprezintă interesele reale ale profesorilor, mai spune Mihaela Popa. „Ei reprezintă doar vocea unor interese. Un lider de sindicat este finanțat regește, spre deosebire de profesorul care înghite zi de zi praf de cretă”.
În opinia sa, un sindicat puternic ar trebui să aibă capacitatea de a negocia direct cu factorii de decizie, fără a afecta examenele. „Un sindicat credibil trebuie să poată deschide uși până la primul ministru fără goarnă și fără țipete”.
Soluții
În privința rolului simulărilor, profesoara consideră că acestea ar trebui organizate doar cu puțin timp înaintea examenelor și strict pentru familiarizarea elevilor cu procedura. „Simularea acestor examene ar trebui să se organizeze o singură dată, doar la nivel național, și cu două săptămâni înaintea examenelor propriu-zise, când materia este deja parcursă și începe recapitularea finală”, explică ea. „În rest, profesorii sunt liberi să facă la clasă oricâte simulari doresc. Până la urmă, fiecare cadru didactic ar trebui să aibă propria lui planificare în funcție de nivelul clasei la care predă”.
Dascălul consideră că experiența pe care o are îi permite să le dea elevilor săi teste de evaluare chiar în clasă, fără mare tam-tam. „Pot face o simulare la algebră, o simulare la geometrie, pot face o simulare o dată pe săptămână, o dată pe lună sau oricând cred că este necesar. Pot evalua doar anumite concepte matematice, în detrimentul altora care, poate, sunt mai simple. Profesorii ar trebui să fie mai liberi, mai independenți, mai autonomi la clasa lor”.
Mihaela Popa acuză centralizarea excesivă a simulării Evaluării Naționale și cere mai multă libertate de decizie pentru profesori. „Să decidă ei momentul în care elevii au nevoie de această simulare. Să decidă ei cum își planifică materia și orele”.
