Cum învață un elev de-a VIII-a pentru simularea Evaluării Naționale. „Ore-n șir nu mă mișc de pe scaun”

„O notă mare i-ar face pe părinții mei fericiți”

Însă până să impresioneze o lume-ntreagă cu talentul său de fotbalist, David își dorește să-și bucure părinții cu o notă mare la simularea de săptămâna viitoare, dar și la examenul din vară. „O notă mare i-ar face fericiți, iar cea mai mare teamă a mea este să nu-i dezamăgesc. Și să nu mă dezamăgesc nici pe mine, mai ales că anul acesta mi-am făcut o promisiune: voi învăța cât voi putea de mult”. 

Și o face deja. La școală, acasă și la meditații. „Profesorii de la clasă ne mai țin după ore să facem pregătire suplimentară, dar nu-mi este suficient. Așa că mama a decis să mă înscrie la un centru educațional de la noi, din comuna Pantelimon, la Clubul Profei, unde mă pregătesc în plus la Limba română și la matematică”. 

Programul lui David este foarte încărcat, dar copilul nu se plânge. Știe că trebuie să muncească pentru a ajunge la un liceu bun, de prestigiu. „Mama ar vrea să mă vadă la Mihai Viteazul, tata, la Tudor Vianu. Eu îmi doresc să fiu cu prietenii mei, cu gașca, la liceul Alexandru Ioan Cuza. E aproape de casă și am fi acolo cu toții. Poate, cine știe, chiar în aceeași clasă”.

„La clasă se lucrează la un nivel foarte scăzut”

David ne-a mărturisit că, deși profesorii de la școală fac recapitulări, le dau elevilor teste și lucrează modele de antrenament, nu este suficient pentru a face cu adevărat performanță. „Să te bazezi doar pe ce înveți la școală înseamnă să rămâi la un nivel mediu de pregătire”.

Copilul ne-a mărturisit că în clasă, de multe ori, îi este rușine să-l întrebe pe profesor când nu înțeleg ceva. „Știu că profesorul mi-ar răspunde bucuros, dar mi-e teamă să nu râdă colegii de mine că nu știu”. 

David ne-a mai spus un lucru dureros să-l auzi din gura unui copil: „Pe de altă parte, sunt și profesori care nu se dedică 100%. Și, atunci, dacă vrei să faci performanță, te duci în zona asta a meditațiilor în particular, unde ți se explică ori de câte ori ai nevoie, unde ai curaj să pui orice fel de întrebare, unde nu te judecă nimeni, nu râde nimeni de tine și unde ești mereu încurajat“.

Dar băiatul mai are un of: de multe ori, la școală, a simțit nevoia unor explicații în plus sau a unor explicații detaliate, însă profesorul parcă nu avea niciodată timp suficient pentru a reveni asupra unor termeni, noțiuni etc. „Suntem 30 de copii în clasă, fiecare cu nivelul lui, unii mai buni, alții mai slabi. Însă profesorul explică, de multe ori, pe repede-nainte. Așa că la clasă trebuie să ții pasul. Sau, dimpotrivă, profesorul este preocupat să-i învețe, în primul rând, pe cei care nu știu, care sunt mai slab pregătiți. Prin urmare, se lucrează la un nivel foarte scăzut, care ți-ar aduce o notă mică la examen. Iar eu nu vreau să iau o notă mică”.

„Am rezolvat până acum sute de teste de antrenament”

Pentru David, simularea de săptămâna viitoare este foarte importantă. Reprezintă, practic, un antrenament înainte de examenul adevărat. „Îmi verifică toate cunoștințele, va fi un reper pentru mine. Voi afla ce mai am de învățat, pe ce trebuie să insist, unde am probleme, dacă am. O să văd cum e atmosfera în clasă, cum se completează foaia de examen, care sunt regulile. O să-mi dau seama cum trebuie să gestionez timpul pentru rezolvarea cerințelor. Chiar am emoții. Dar în vară măcar voi ști la ce să mă aștept”. 

David se meditează la centrul educațional și la Limba română, și la matematică. „Iar acasă, în zilele în care nu am antrenamente la fotbal, mă pregătesc suplimentar câte patru ore: două ore fac la matematică, două la română. De exemplu, acum, la matematică, mă axez foarte mult pe subiectele 1 și 2, pe care vreau să le știu la perfecție, iar din subiectul 3 fac primele două exerciții. Lucrez foarte mult cu modele de antrenament și teste asemănătoare cu cele pe care le voi primi la examen. Am teancuri, sute de variante de teste de antrenament rezolvate până acum”.

O zi din viața lui David se împarte între școală, meditații și sport. Rareori copilul mai are timp și de altceva.

„În fiecare zi mă trezesc la ora 6.00. La școală încep orele la 8.00 și le termin la 13.00, după care plec direct la meditații. Ajung acasă la 18.30 și ori mă duc la antrenamente, ori fac o pauză scurtă și mă apuc din nou de învățat”.

În zilele în care are fotbal, David își face temele seara. „Mă apuc de lucru în în jur de ora 20.00 și mă prinde uneori chiar noaptea. Îmi fac temele pentru școală, însă mă concentrez mai ales pe cele pentru meditații”. 

„Mă aștept să iau note peste 9”

Geometria îi dă ceva bătăi de cap lui David, însă băiatul nu se lasă: „E destul de greu cu geometria, mai am de învățat, nu o stăpânesc foarte bine, dar știu că la examenul din vară voi fi pregătit. Mai am câteva luni timp să exersez. Iar rezultatele se vor vedea. Pe de altă parte, la algebră, lucrurile îmi par mai ușoare. Aici chiar simt că sunt foarte bine pregătit”. 

La Limba română, băiatul ar mai avea de exersat compunerile și anumite părți din gramatică. „Mă antrenez foarte mult pe subiectul al doilea, unde sunt și elemente de gramatică. Sunt teste de antrenament pe care le rezolv, modele după care vor fi concepute subiectele la examen. Iar dacă reușesc să fac totul perfect la meditații, nu văd să am vreo problemă în vară”. 

La simulare, la matematică, copilul speră să obțină nota 9,60, iar la Limba română nota 9,20. Se bazează pe rezultatele obținute de-a lungul timpului la testele de antrenament de la școală și de la meditații. „La examenul din vară, mă aștept la note și mai mari, peste 9,50. Îmi doresc enorm să intru la un liceu foarte bun. 

„Doamne-ajută să ajung fotbalist mare!”

În timpul liber, David joacă fotbal la un club din cartierul Titan. „Fotbalul este marea mea pasiune. De patru ani sunt înscris la club. Joc pe post de atacant și Doamne-ajută să ajung fotbalist mare! Să ajung la televizor. Să ajung la echipa națională. Să bucur românii cu jocul meu bun pe teren”. 

Băiatul ne-a mărturisit că și-ar dori să joace la FCSB, deși spune că Gigi Becali nu este chiar cel mai bun exemplu de urmat. „Dar, pentru că investește în club, asta mă bucură foarte mult”. 

David merge la club de trei ori pe săptămână, O oră și jumătate, cât joacă fotbal sau se antrenează, copilul este fericit și-i dispar toate grijile. Sportul îl ajută să se elibereze de stres și să facă față mai bine presiunii examenului care bate la ușă. „Mă așteaptă în vară examenul vieții mele și, deși încă nu resimt o așa mare presiune, cu timpul va fi din ce în ce mai dificil. Iar sportul mă eliberează, mă ajută psihic”. 

Însă visul băiatului în ceea ce privește fotbalul nu se termină în vestiarul celor de la FCSB. „Mi-aș dori să fiu descoperit Barcelona, să mă cumpere, să ajung acolo. Asta i-am promis și mamei mele: dacă o să ajung fotbalist mare, o să mă duc la Barcelona”. 

În afară de fotbal, David petrece timp alături de prieteni. „Mai ieșim la un suc, la o înghețată, mai mergem în weekend la un film, dar așa, mai rar, pentru că nu prea mai am timp“.

„Cea mai mare teamă a mea este să nu-mi dezamăgesc părinții”

Chiar dacă săptămâna viitoare va da doar o simulare a examenului din vară, David are emoții. „Nu vreau să-mi dezamăgesc părinții care cred foarte mult în mine, care m-au susținut necondiționat, care mi-au oferit toate șansele de a mă pregăti serios și care mă încurajează în fiecare zi. Mama și tata sunt cea mai frumoasă galerie a mea”, ne-a mai spus băiatul, făcând referire la pasiunea lui pentru sport.

„Apoi, nu vreau să mă dezamăgesc pe mine. Am muncit foarte mult și voi munci în continuare la fel. Am depus efort, energie… la fel și familia mea. Am tras cu toții și ar fi mare păcat să nu obțin rezultatele dorite. Nici nu mă pot gândi la asta și nici nu vreau”. 

Presiunea examenului care bate la ușă apasă pe umerii copilului și vine parcă de peste tot: din partea părinților, a familiei, a profesorilor, a prietenilor, dar mai ales din partea lui însuși. „Încă din clasa a VII-a mi-am promis așa: într-a VIII-a voi trage tare, voi învăța mai mult, mai bine, voi depune un efort mai mare. Căci de Evaluarea Națională depinde întregul meu viitor. Iau o notă mare, ajung la un liceu bun. Iau o notă mică, ajung la un liceu slab. Apoi, în funcție de liceu, intru la o facultate bună sau la una mai puțin bună. Apoi, în funcție de asta, voi avea sau nu o carieră de succes”. 

„Am emoții, dar am auzit că este bine să le ai”

Chiar dacă are 14 ani și este doar un copil, David știe ce vrea de la viață. Dacă viitorul lui stă în cunoașterea unor exerciții la algebră, probleme la geometrie și redactarea unor compuneri, atunci așa să fie. Dar ce te faci cu emoțiile?

Copilul ne-a mărturisit că examenul din vară este o piatră de hotar, care îi va influența viitorul, iar acest gând vine la pachet cu mult stres. „Mi-e frică să nu am un blocaj, să uit tot ce am învățat, să nu-mi mai amintesc teoreme la matematică, sau formule, sau autori la română. Mi-e frică să nu-mi pierd cuvintele, să nu mă pot exprima în scris cum ar trebui”. 

Sunt primele lui temeri adevărate, mai ales că băiatul se află în fața unui examen unic în lume: nicăieri nu mai există o astfel de testare, croită după astfel de reguli: totul sau nimic.

La final, l-am rugat pe David să le ofere copiilor de vârsta lui, care și ei se pregătesc pentru examenul din vară, un sfat, iar băiatul nu a stat deloc pe gânduri. „Dacă te pregătești din timp, reușești să ții pasul cu materia, îți sedimentezi cunoștințele, începi să ai o încredere din ce în ce mai mare în tine, dispar și stresul, și emoțiile, ești mulțumit tu cu tine că ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru a reuși”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE