Amintirile spumoase ale maestrului Radu Beligan: O bătrânică a câştigat la loto fără să cumpere bilet

“În anii studenţiei mele, exista lângă Capşa agenţia de loterie Campus şi Bassa. Aici s-a petrecut o întâmplare care a uimit şi a amuzat o ţară întreagă. Tragerile loteriei aveau loc în fiecare lună. A doua zi, când se anunţau câştigurile, o bătrânică modest îmbrăcată, sfioasă şi fragilă, intra în agenţie şi întreba respectuos: “Ia vedeţi, maică, eu am câştigat?”.
“Păi, daţi-mi biletul”(…) “N-am nici un bilet, dragul mamei”. “Păi, măicuţă dragă, cum vrei mata să câştigi dacă n-ai bilet? Trebuie întâi să cumperi bilet”. “Cu ce să cumpăr, mamă, că eu îs femeie săracă”.(…) “Păi cum să câştigi, femeia lui Dumnezeu, fără bilet?”.
“Ei, maică, dacă e să ai noroc, câştigi şi fără bilet!”. Insistenţa femeii care venea cu regularitate i-a impresionat după o vreme pe funcţionarii agenţiei şi, la propunerea unuia dintre ei, au cotizat cu toţii şi i-au cumpărat babei bilet.
“Şi… aşa cum se întâmplă în basme, la prima tragere, biletul babei a câştigat lozul cel mare”, povesteşte maestrul Beligan în cartea sa de aduceri aminte.
Iar întâmplarea a fost tratată cu maximă seriozitate de directorul agenţiei, care a ţinut să fie prezent la vizita obişnuită a clientei de după extragere.
“Ia vedeţi, maică, am câştigat?”. “Da, mamaie, ai câştigat! Ai câştigat lozul cel mare! Eşti milionară!”. “Apoi, vezi, maică? Nu v-am spus eu? Când e să ai noroc, câştigi şi fără bilet!”, îşi încheie Radu Beligan povestirea din “Micul Paris” interbelic