Cadoul primit de Smiley în clasa a 4-a de la tatăl lui: „De acolo a început bucuria”. Ce reprezintă Gina Pistol și Josephine, fiica lor, pentru artist
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
E în topurile muzicale de peste două decenii, are o carieră solo de succes, iar trupa în care a crescut și s-a dezvoltat a fost, de asemenea, pe val ani la rând.
Cuprins:
Este vorba despre Smiley, care până la Simplu a avut un prim proiect muzical local din care a făcut parte și Randi: Millenium 3! Puțini își mai amintesc începuturile sale, astfel că astăzi facem o incursiune în povestea și istoria artistului care în prezent se pregătește pentru cel mai tare duel muzical al anului: Red Bull SoundClash, acolo unde intră în ring cu Oscar!
Show-ul unic, care are patru runde intense, provocatoare și creative, reinterpretări neașteptate și invitați surpriză, are loc pe 24 septembrie 2026, la Romexpo.
Înainte de evenimentul din București, Libertatea a stat de vorbă cu Smiley despre copilul pasionat de muzică și evoluția sa atât ca artist, creator de conținut și antreprenor.
Libertatea: Ai fost pasionat de muzică încă de mic și în adolescență ai început să compui muzică. Îți imaginai atunci viitorul tău în muzică și cât de departe credeai că poți ajunge?
Smiley: Oh, nu! Eram extrem de bucuros cu prezentul pe care îl trăiam, era el însuși un vis împlinit pentru mine. Să ascult, să cânt și să fac muzică era ceea ce mă făcea cel mai fericit, nu prea mai rămânea loc în suflet și în minte de proiecții, ci doar de lucru și de entuziasm. Când am primit, în clasa a 4-a, de la tatăl meu cadou prima mea chitară, ceva mult visat și nesperat, de acolo a început bucuria acestui drum care continuă și astăzi într-un mod mult mai complex, dar cu aceeași rădăcină ca atunci când eram mic.
Smiley a cântat în aceeași trupă cu Randi
Primul tău proiect muzical a fost trupa locală Millenium 3 din Pitești, din care a făcut parte și Randi. Ce îți amintești din acea perioadă și ce ai învățat din primul contact cu industria muzicală?
Pfff, mulțumesc că ai apăsat butonul ăsta de nostalgie și că îmi amintești de acele vremuri și momente. Parcă au fost în altă viață! Frumos, intens, distractiv, ambițios, cu o grămadă de revelații, ca orice început. Bucuria că avem o trupă și că am ajuns să facem ceea ce ne doream și ne plăcea, asta îmi amintesc ca ieri. Și faptul că mă uitam cu atenție la tot ce e în jur, ca să descopăr în detalii, gesturi și senzații lumea în care intrasem.
Ai fost „de aur” încă de la început. Toate albumele lansate de trupa Simplu au fost premiate cu discuri de aur. Ce au însemnat pentru tine atunci toate acele premii și cum ai trăit succesul în acea perioadă?
Cascadă de satisfacții și revelații! Uitându-mă în urmă la lucruri, am remarcat că perioadele cu succes, satisfacții, premii, turnee și lansări-hit sunt cele mai pline și mai alergate. Nu ai timp de bucurie, de gândire, de analiză, de asimilare a satisfacției! Vin unele după altele, le trăiești cu bucurie, entuziasm, dar parcă sunt într-un film, nu în realitatea ta. Cam așa a fost și la noi! O perioadă minunată, pe care am trăit-o din plin, dar de care parcă nu am putut să ne bucurăm atunci la maxim. Așa că tot continuăm să o facem de câte ori ne întâlnim sau, iată, de câte ori ne gândim la asta.
Ce lecții ai învățat cât ai făcut parte din trupa Simplu și ți-au fost de folos mai departe pe drumul tău, atât profesional, cât și personal?
Le-aș numi povești de viață, de prietenie, de pasiune, de bucurie și de entuziasmul adolescenților care-și văd visul cu ochii și au norocul de a face împreună ceea ce le place cel mai mult, să danseze, să cânte, să compună și să se distreze alături de oameni. A fost o perioadă absolut minunată și esențială în formarea noastră artistică și umană.
În 2008 ai început să cânți solo, după opt ani în trupa Simplu. Tot atunci ai înființat și HaHaHa Production. A fost un an definitoriu în cariera ta. De ce atunci și cum a fost să lansezi două proiecte atât de ambițioase în același an?
Atunci a fost momentul! Tot ce trăisem și făcusem până atunci m-a dus în punctul acela. Am fost „înarmat” cu toate experiențele de până atunci, cu pasiunea mea, cu dorință și viziune, cu toate întâlnirile de până atunci și cu o echipă de prieteni. Le-am gândit și pregătit să fie pornite împreună, ca într-o armonie firească din care să crească și să se dezvolte. Și iată-ne la 18 ani de atunci cu o mulțime de capitole de viață și de succes create și lansate atât în țară, cât și în afara ei.
Albumul tău de debut, „În lipsa mea”, a fost premiat cu un disc de aur și a primit distincția „Best Album” la Romanian Music Awards. Îți mai amintești cum a fost pentru tine acel moment?
Îmi amintesc adrenalina din acel moment, dar parcă și mai accentuat îmi amintesc momentul în care a fost albumul gata și de entuziasm, îmi venea să opresc pe toată lumea din jur din orice făcea ca să-i pun albumul și să discutăm. Fiecare secundă din el avea sens, avea rost, avea bucăți din mine. Mi-a adus foarte multă împlinire albumul, dar și certitudinea că această meserie îmi aduce cea mai mare bucurie cu putință.
Ai scris istorie în anul 2012 cu „Dead Man Walking”, primul videoclip din lume realizat cu elemente de realitate augmentată. De multe ori ai fost cu un pas înaintea industriei. Cum e să fii un trendsetter și nu unul dintre cei care urmează tendințele?
Este o industrie în care nu mai există granițe nici de spațiu, nici de idei, succesul nu mai este ceva previzibil sau implicit dependent de buget, totul are o dinamică uluitoare, iar artiștii sunt din ce în ce mai potențați de tehnologie, de viziune, de instrumente din arii complementare de activitate, de experimente, dar și de creativitate. Mi se pare un mare noroc pentru noi toți să avem acces la infinite feluri de a ne finisa produsul pentru a-l scoate în lume, așa că e un proces esențial să încercăm asta la fiecare lansare, cu entuziasm, cu sensibilitate, cu viziune, curaj, minte, ochi și suflete deschise.
În anul 2013 ai fost premiat la MTV Europe Music Awards pentru Best Romanian Act. Ce a însemnat atunci pentru tine o astfel de recunoaștere europeană?
E greu să le explici tinerilor de astăzi, care au acces la muzică la fiecare pas, pe o multitudine de suporturi sau doar printr-o apăsare de buton, ce a însemnat MTV pentru noi în anii aceia. MTV era o poartă de acces către tot ce era nou, revoluționar, bun, valoros în muzica mondială. Sigla MTV era ca un pașaport către lumea bună unde se întâmpla tot ce conta în industria muzicală internațională. Un premiu MTV nu putea apărea în viața noastră decât cel mult în vis. Mulțumesc pentru visul transformat peste ani în realitate și pentru șansa de a face muzică în acele vremuri, până în ziua de azi.
Cum se nasc hiturile lui artiștilor
Cum se nasc hiturile? E o rețetă specifică, e instinct, emoție sau un mix?
Din suflet pentru suflet! Muzica nu este matematică, deși este mult studiu, multă muncă, multă producție. Dacă ar exista o rețetă, s-ar lansa numai hituri pe piață, îți dai seama. Cred că sufletul nu poate fi nici păcălit, nici citit la modul universal valabil, la fel este și cu muzica, ea se așază când și cum trebuie, fără hartă sau indicații precise. Ajută experiența, talentul, echipa „brici”, prospecția continuă prin piața internațională, dar nu sunt coordonate exacte, ci variabile care fac drumul muzicii către oameni mai ușor. Ghidul este însă altul și are o complexitate emoțională greu de decriptat.
Pe lângă HaHaHa Production, ai lansat în anul 2022 și Romdrops în SUA și Marea Britanie. Cum a fost să te dezvolți și peste granițe și care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâlnit?
Totul a început de la un camp creativ pe care l-am făcut în România cu Milk & Honey pentru a marca 11 ani de HaHaha Production, iar rezultatul a fost atât de prolific încât am decis cu toții să nu ne oprim aici, pentru că resursele creative și de energie ale echipei din România erau ceva nemaiîntâlnit pe piața internațională.
Iar performanțele Romdrops apărute sunt amețitoare pentru noi, colaborări și creații ale lui Șerban Cazan cu artiști uriași precum Rita Ora, Fatboy Slim, James Carter, James Blunt, Ofenbach, Jennie, Rag'n Bone Man și alții, piese produse de ai noștri Roland Kiss și Feenom care câștigă emisiuni precum „American Idol” și multe altele sunt exemple clare că România este parte din liga mare a muzicii internaționale, iar Romdrops topește granițele și dă șansa românilor să arate asta constant.
Ce ai învățat din experiențele și colaborările tale internaționale și ce crezi că diferențiază scena muzicală românească de piețele externe?
Am învățat că muzica este a noastră, a tuturor, că nu trebuie să ne uităm la piedici, ci să deschidem larg porțile din mințile și sufletele noastre și să muncim disciplinat, cu respect pentru ce facem, pentru cei din jur, pentru lumea în care trăim.
Participi la cea de-a opta ediție Red Bull SoundClash. Alege opt piese care crezi că ți-au definit cariera și spune-mi, pe scurt, ce reprezintă fiecare pentru tine.
Dacă încep să aleg, nu mă mai opresc... Fiecare piesă scrisă și lansată de mine, indiferent de moment, a avut un rost, un sens, o rădăcină importantă în viața mea sau a celor din universul meu și spune într-un fel povestea acelei etape din parcursul meu profesional, uman și personal. E ca atunci când îmi construiesc playlist-ul pentru concerte: aleg piese iubite de public, încerc de fiecare dată să fie oarecum altele, care spun ceva despre mine, dau mesaje sociale, umane, ne fac mai buni și ne fac bine tuturor celor care le fredonăm și ne identificăm în mesaj.
Spuneți voi, ar putea fi un concert Smiley fără „Acasă”, „Vals” sau „În lipsa mea”? Da, ar putea, desigur, că ar avea „Plec pe Marte”, „Confesiune”, „De unde vii la ora asta?” sau, dacă nu, ar avea poate „Culoarea ta”, „Aia e”, „Flori de plastic” sau „Oameni”. Orice am alege, ar vorbi în cel mai frumos mod despre mine și despre public deopotrivă.
„Îl simpatizez pe Oscar și mă uit cu bucurie și apreciere la parcursul lui”
Cum ai interacționat, până acum, cu adversarul tău, Oscar, și ce sfat i-ai da? Simți un clash între generații?
Vă rog să nu-l numim chiar adversar! Îl simpatizez pe Oscar și mă uit cu bucurie și apreciere la parcursul lui. Nu simt neapărat un clash între generații, cât o întâlnire între două lumi muzicale diferite, care însă pot funcționa foarte bine și împreună într-un astfel de experiment artistic. Am avut colaborări muzicale cu artiști din toate zonele muzicale și geografice, de la noi sau din afara țării, iar muzica și bucuria de a compune și de a improviza creează unitate sufletească atât pe scenă, cât și în public, și momente incredibile și memorabile în imprevizibilul lor.
Și, la final, spune-ne cum arată o săptămână din viața lui Smiley și cum reușește să păstreze echilibrul între toate „rolurile” lui?
Săptămânile, lunile, anii, orele, secundele din viața mea sunt pline și superbe. Nu reușesc mereu să separ rolurile și să le trăiesc pe rând, dar toate sunt situații pe care mi le-am dorit, pentru care am muncit, la care am visat și care mă compun pe mine ca om. Mereu mi-am propus să nu uit să mă bucur de tot ceea ce mi se întâmplă, din plin, cu tot sufletul, pentru că este mai mult decât am visat.
Baza, culoarea, lumina și echilibrul vieții le reprezintă familia mea, Gina, fiica noastră Josephine, un zâmbet și o îmbrățișare din partea lor îmi pun toate piesele rătăcite de puzzle la locul lor. Sunt recunoscător pentru tot ceea ce trăiesc profesional și personal și le și vă mulțumesc pentru asta.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
