Serialul „Fără Urmă”, cu Adela Popescu, Aylin Cadîr și Alex Calangiu în rolurile principale, continuă să aducă personaje noi și întorsături neașteptate de situație.
Cuprins:
În cel mai nou episod, disponibil deja pe VOYO și ce va putea fi urmărit luni, 12 octombrie 2026, la PRO TV, de la ora 23.30, povestea lui Cezar (Șerban Gomoi), soțul Deliei (Adela Popescu), capătă o nouă direcție odată cu apariția unui personaj interpretat de cântăreața Jo (Ioana Anuța).
Cunoscută publicului în special pentru cariera muzicală, Jo are și o pasiune pentru actorie, ea absolvind chiar studiile Facultății de Actorie. Artista nu este la prima experiență pe platourile de filmare, după ce, în anul 2021, a făcut parte din distribuția celui de-al doilea sezon al serialului „Profu'”, difuzat de PRO TV.
Acum, Jo revine în fața camerelor de filmat într-un rol în „Fără Urmă” și povestește, în exclusivitate pentru Libertatea, cum a fost experiența pe platou de filmare, dacă își dorește să acorde mai mult spațiu actoriei în viitor și cum arată perioada aceasta din viața ei.
Libertatea: Cum a fost pentru tine experiența de pe platoul unui serial, comparativ cu filmările pentru videoclipuri sau alte proiecte muzicale?
Jo (Ioana Anuța): Este o diferență destul de mare. La un videoclip poți să te bazezi foarte mult pe energie, pe imagine, pe expresie, pe muzică... Și, evident, dacă ceva nu iese, mai tragi un cadru, mai schimbi un unghi, mai faci un slow motion și brusc suntem cu toții extraordinari. (n.r. - râde)
Într-un serial, în schimb, trebuie să fii prezentă într-un alt fel. Trebuie să asculți omul din fața ta, să reacționezi real, să ții cont de continuitate, de text, de intenție. Nu poți să „pozezi” emoția! E un alt tip de concentrare.
Experiența din „Fără Urmă” ți-a trezit „pofta” de actorie? Te-ai vedea acceptând pe viitor un rol mai amplu într-un serial sau într-un film?
Da. Rău! Cred că asta e partea periculoasă a experienței: mi-a adus aminte cât de mult îmi place actoria. M-aș vedea clar făcând un rol mai amplu, fie într-un serial, fie într-un film, dar mi-ar plăcea să fie un personaj care să mă scoată din mine. Nu neapărat „artista”, fata expansivă, solară, pe care oamenii deja o cunosc. Mi-ar plăcea ceva cu straturi, poate chiar mai întunecat, mai vulnerabil sau complet neașteptat pentru mine. Dacă tot mă joc de-a altcineva, vreau să mă joc serios.
Ai terminat Facultatea de Actorie, chiar dacă publicul te cunoaște în primul rând ca și cântăreață. Cât de mult ai simțit că pregătirea din facultate te-a ajutat în timpul filmărilor?
Foarte mult, chiar dacă au trecut niște ani de când am terminat facultatea. Sunt lucruri care rămân în tine. Felul în care construiești o situație, cum înțelegi ce vrea personajul, cum îl asculți pe partenerul de scenă, cum nu încerci să „arăți” că joci. Cred că facultatea m-a ajutat și să nu intru complet speriată pe platou. Aveam undeva în memorie instrumentele, doar că erau puțin prăfuite. (n.r. - râde)
În acest episod ai filmat alături de Șerban Gomoi. Cum a fost întâlnirea voastră pe platou și cum v-ați înțeles ca parteneri de scenă?
Mi-a fost foarte ușor cu Șerban și cred că asta spune mult despre cât de bun este el ca actor. A știut foarte bine cum să mă ia, cum să-mi dea spațiu și mai ales cum să mă facă să mă simt safe și relaxată. Spun asta pentru că noi n-am avut chiar cele mai cuminți scene de filmat, deci era foarte important să existe încredere și să nu apară stânjeneala aia care poate face totul de zece ori mai greu. Și culmea e că tocmai pentru că el a fost atât de firesc și profesionist, momentul a devenit mult mai simplu decât îmi imaginasem eu înainte. Până la urmă, în astfel de scene cred că partenerul contează enorm. Trebuie să simți că ești în siguranță ca să poți să uiți de camere, de oamenii din jur și să faci scena credibilă.
Spuneai că îți dorești mult să faci parte dintr-un serial sau film. Ce se mai află pe lista de dorințe?
Problema mea este că lista nu se scurtează niciodată. Bifez ceva și imediat mai apar trei. În actorie, acum că am gustat din nou experiența asta, mi-ar plăcea un rol cu adevărat consistent. Un personaj pe care să am timp să-l construiesc, să stau cu el, poate într-un film sau într-un serial în care să nu fiu neapărat ceea ce se așteaptă lumea să fiu.
În muzică simt că încă am foarte multe lucruri pe care vreau să le fac și foarte multe scene pe care vreau să ajung. Și mi-ar plăcea, la un moment dat, și un proiect care să mă scoată din România, fie prin muzică, fie prin actorie.
Dar, sincer, pe lista mea de dorințe a început să apară tot mai sus și ceva ce înainte uitam să trec: să mă și bucur de lucrurile pe care le bifez, înainte să fug spre următorul obiectiv. Cred că asta e, de fapt, provocarea mea acum.