„Văd şi simt sărbătorile de ieri ca şi cum aş fi şi acum acolo, de câte ori mă întorc cu gândul în copilărie.
Mă teleportez pur şi simplu şi știu exact unde era perdeaua în camera bunicii mele, unde erau icoanele, unde era soba, de unde sărea motanul Costică pe mine. A rămas cu mine mirosul de portocale – ACEL MIROS, pentru că parcă portocalele de ieri nu se simt ca cele de azi.
Şi parcă văd pe şifonier bananele cumpărate verzi şi puse să se coacă. Şi ţin foarte bine minte mirosul care anunţa sărbătoarea: acela de după curăţenia generală, care parcă era mai curăţenie ca azi, când avem atâţia detergenţi. (…)
Un moment foarte viu în minte e cel în care chiar am simţit că există Moşu: mă uitam pe fereastră, stăteam cu nasul turtit pe sticla îngheţată şi când m-am întors, apăruseră cadourile. Am ştiut şi simţit atunci că există Moşu.
La fel îmi amintesc de momentul în care a venit tata cu un sac de cadouri şi mi-a zis că s-a întâlnit cu Moşu pe tren. A fost magic. Cel mai frumos cadou din acel sac era un binoclu pe care mi-l amintesc perfect”, a spus Cătălin Măruţă pentru PRO TV.
„Nu mai am jucăriile copilăriei. Nu mai am nici măcar una din săbiile pe care le făceam noi, băieţii, din brazii aruncaţi la Sfântul Ion. Iar când mă întorc la Bălăneşti, la bunici, parcă tot ce mi se părea atât de mare ieri, acum mi se pare mic.
Şi, în mod surprizător, asta doare un pic, mai ales că vezi că timpul trece şi locurile care înseamnă atât de mult pentru tine se deteriorează, se strică.
Parcă azi nu mai e Crăciunul de ieri. Acum e despre multă muncă, petreceri, evenimente, gălăgie, agitaţie, trafic. Mie îmi e dor de liniştea aceea care îmi arăta că, de fapt, Crăciunul înseamnă ACASĂ”, a mai adăugat prezentatorul de la PRO TV.