Cristian Gog a făcut vrăji şi a ajuns în finală la "Românii au Talent"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
"Obişnuiesc să mă prezint Cristian Gog, dar în buletin mai scrie şi Simion, după bunicul meu din partea mamei. M-am născut pe data de 27 august 1981 în oraşul Câmpeni, judeţul Alba, la aproximativ 25 de kilometri de localitatea în care am crescut, Baia de Arieş. La momentul fericitului eveniment, mama lucra la fabrica de confecţii din localitate, iar tatăl meu era pompier. Mama a fost, pe rând, croitoreasă, agent de asigurări, apoi educatoare. Tatăl meu a fost pompier, dar şi-a schimbat locul de muncă atunci când eu am început şcoala generală. Atras de un salariu mai mare, a ales să devină miner la Întreprinderea Minieră Baia de Arieş. Am avut o copilărie fără evenimente majore, singurul lucru ce merită menţionat fiind că la vârsta de 4 ani am avut ghinionul să lovesc cu piciorul o minge grea de baschet. Mi-am scrântit piciorul atât de tare, încât nu am putut să calc pe el câteva luni, mai mult îl trăgeam după mine. Vârful era îndreptat spre interior. Am fost dus de tatăl meu la o mulţime de doctori din diferite oraşe şi toţi i-au spus că singura soluţie e să-mi taie piciorul şi să-mi pună unul de lemn sau să rămân cu el aşa. Salvarea mea a venit după vreo 6 luni, din partea surorii bunicii mele, care a folosit un leac băbesc, «aţa de scrântit». A durat câteva secunde şi totul a revenit la normal. Nu mai simţeam nici o durere şi puteam să-mi folosesc piciorul de parcă nimic nu se întâmplase.
Cuprins:
În liceu, de Ziua Femeii, am fost dus în cancelarie ca să le arăt nişte trucuri doamnelor profesoare
Clasele primare, şcoala generală şi liceul le-am făcut la şcoala din localitate, care şi-a schimbat numele de cel puţin 3 ori în acest timp. Dacă îmi aduc bine aminte, pe diploma de bacalaureat scrie «Colegiul Şcolar Dr. Lazăr Chirilă». Am absolvit secţia de informatică. Îmi aduc aminte că eram tare încântat când am optat pentru această secţie, deoarece atunci apăruseră primele calculatoare mai performante. O întâmplare ciudată pe care mi-o amintesc din perioada liceului a fost că într-un an, de 8 Martie, aşa, ca o surpriză de Ziua Femeii, am fost dus în cancelarie de profesorul meu de istorie, domnul Cenan, ca să le arăt nişte trucuri doamnelor profesoare.
După ce am absolvit liceul (promoţia 2000), am urmat cursurile Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, secţia ECTS - Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor. Tot aici am făcut şi un master în administrarea afacerilor, după ce am terminat cei 4 ani de facultate. Chiar dacă nu am fost un student model, am reuşit să fiu apropiat de anumiţi profesori din cadrul universităţii. Aceştia au acceptat pasiunea mea pentru iluzii şi nu erau deranjaţi că în timpul orelor de curs făceam mereu exerciţii de prestidigitaţie cu monede sau cărţi de joc. În anii 2 şi 3 de facultate am lucrat ca ospătar la un restaurant italian din oraş.
După terminarea MBA-ului, având în vedere "multiplele posibilităţi" care-i sunt oferite unui proaspăt absolvent de facultate şi master, am plecat din ţară. Am ales Grecia, deoarece tatăl meu era deja acolo. Mina de aur din Baia de Arieş era închisă de vreo 2 ani, iar tatăl meu fusese disponibilizat. Am lucrat împreuna la o fermă de păsări de lângă oraşul Korinth, iar după un an ne-am întors în ţară. La nici două săptămâni, m-am angajat, în Cluj-Napoca, la o firmă de producţie şi vânzare de software, deoarece prietena mea tocmai începuse doctoratul în acest oraş.
În septembrie 2007 m-am căsătorit cu Adriana Jurj, după o relaţie de aproape 9 ani. Fiind colegi de an în liceu, ne ştiam din vedere încă din clasa a 9-a, dar relaţia noastră de prietenie a început prin clasa a 11-a. Chiar dacă am făcut facultatea în oraşe diferite (eu în Alba Iulia, iar ea în Cluj-Napoca), relaţia noastră a devenit din ce în ce mai serioasă şi pot spune că distanţa nu a fost o problemă în cazul nostru. Cel mai dificil moment a fost plecarea mea în Grecia, în 2006, pentru că nu ştiam cât voi rămâne acolo şi pentru că totul era nesigur. Dar am reuşit să trecem şi peste acest obstacol, iar după 6 luni de la revenirea mea în ţară ne-am căsătorit. Am avut numeroase preocupări şi pasiuni încă din copilărie. Am fost atras, pe rând, de şah, schi, dans (în special breakdance), muzică şi pescuit. La şah am renunţat destul de repede, schiul îl practic şi astăzi, iar dansul e ceva de care îmi aduc aminte numai la anumite petreceri.
Am înregistrat o piesă hip-hop
Referitor la muzică, chiar dacă am fost foarte atras de hip-hop (am înregistrat chiar şi o piesă), în momentul de faţă îmi place să ascult cam toate genurile de muzică şi să mă bucur de clipele în care pot sta cu ochii închişi să ascult muzică clasică. Acestea sunt momentele de inspiraţie pentru mine, alături de cele petrecute în linişte, pe malul unei bălţi sau ape curgătoare. Pescuitul a fost şi a rămas a doua mea mare pasiune, după magie. Aşa că orice concediu, ca să fie perfect pentru mine, trebuie să includă obligatoriu şi o partidă de pescuit.
Pasiunea pentru magie si iluzii o am încă de mic copil. Tatăl meu mi-a trezit interesul pentru acest domeniu, arătându-mi nişte mici trucuri cu cărţi, monede şi chibrituri. Erau exact acele trucuri ştiute de toată lumea, dar se pare că asupra mea au avut un mai mare impact. Ţinutul unui băţ de chibrit de către tata pe vârful degetului arătător, în poziţie verticală, a fost momentul maxim de stupefacţie pentru mine. Am încercat luni de zile până să reuşesc, ca mai apoi tata să-mi arate că el, de fapt, apasă capătul de chibrit ceva mai tare pe deget, pentru a-l face să stea fără probleme. Acesta a fost primul meu moment magic şi cred că tot atunci am realizat ce înseamnă să ştii secretul care stă în spatele unui asemenea moment de magie. Îmi amintesc şi acum dezamăgirea trăită atunci - magia dispăruse! Prima carte de magie pe care am pus mâna a fost scrisă de Aurel Iosif (Iozefini tatăl). Am găsit-o când eram în clasa a 10-a într-un anticariat din Cluj, după vreo 2-3 ani de căutări. Erau explicate anumite tehnici de bază în ceea ce ţine de manipularea monedelor, cărţilor de joc şi a ţigărilor. Tot în această carte am descoperit terminologia şi denumirile ieşite din comun ale anumitor obiecte care se folosesc în magie. Ulterior, i-am citit memoriile.
Aveam zile în care stăteam în faţa oglinzii câte 7 ore încercând să fac să dispară din vârful degetelor nişte mingi de ping-pong
La început, încercam să fac să pară ceva mai complicate anumite trucuri banale învăţate de la tatăl meu, iar în paralel exersam mişcările cu diferite obiecte descrise în cartea lui Iozefini. Aveam zile în care stăteam în faţa oglinzii câte 7 ore încercând să fac să dispară din vârful degetelor nişte mingi de ping-pong. O dată cu apariţia internetului am descoperit o nouă lume. Acesta mi-a facilitat accesul la noi informaţii în domeniul iluzionismului şi stabilirea unor legături cu alţi magicieni. Tot prin intermediu internetului am descoperit şi că magia îmbracă mai multe şi diferite forme şi că se împarte în multe categorii. Prin anul 2 de facultate, deşi nu înţelegeam încă exact despre ce era vorba, am văzut filmuleţe cu mentalişti, nişte iluzionişti ale căror iluzii erau ceva mai neconvenţionale. Aceştia dădeau impresia că pot citi gânduri şi prezice viitorul. Aşa a apărut pasiunea mea pentru mentalism! După câţiva ani de studiu şi diferite teste făcute cu prietenii, am prins încredere şi am început să fac mici demonstraţii personelor necunoscute. Perioada petrecută în Grecia a însemnat enorm pentru dezvoltarea mea ca mentalist, deoarece acolo am studiat cel mai mult. A fost cadrul perfect. Era mereu linişte şi în afara orelor de program nu eram deranjat de nimeni. Din primii bani câştigaţi acolo, mi-am cumpărat un laptop şi un router pentru internet. Am găsit pe net un «magic shop» în Atena, iar cu al doilea salariu mi-am luat de acolo câteva cărţi vechi în limba engleză scrise de nişte clasici în domeniul mentalismului. Am încercat să analizez şi să aplic cât mai mult şi mai bine teoriile şi tehnicile prezentate în acestea.
După întoarcerea în ţară, am avut solicitări să prestez la diferite evenimente, majoritatea zile de naştere ale unor prieteni, care făceau un chef la firmă. De acolo, dintre cei care m-au văzut, unii mi-au cerut să particip la alte evenimente şi tot aşa. Practic, asta a fost lansarea mea pe piaţa evenimentelor. Am ajuns să colaborez chiar cu câteva agenţii de organizări de evenimente pe segmentul acesta. Apoi, la insistenţele prietenilor, am făcut şi câteva spectacole în cluburi, la nunţi sau la alte evenimente private."
Cristian Gog merge în finala Românii au Talent
