Cristina Herea: “Nu mi-am găsit niciodată fericirea într-o pereche de pantofi de 1.000 de euro”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cristina, esti proprietara unei casa de peste jumatate de million de euro, conduci trei firme şi deţii mai multe proprietati. De ce nu ai făcut publice aceste lucruri?
Pentru că mi-am dorit să fiu judecata pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce am. Nu mi-am contorizat niciodata averea in bani sau lucruri materiale si ma consider un om bogat doar atunci cand ma uit in suflet, nu in portofel. Din păcate, lucrurile care contează cu adevărat în viaţa nu se pot cumpăra, oricât de multi bani ai avea in cont.
Viata ta pare lipsita de griji, de ce ai ales sa te implici în presa tabloidă?
Pentru că am fost întotdeauna fascinată de puterea informatiei. Spectacolul psihologic oferit de lumea mondenă nu a facut altceva decat sa ma trezeasca la realitate si sa ma maturizeze. La 18 ani am ales Facultatea de Jurnalism, renuntand la bursa din Franta, de la Facultatea de Stiinte Policite. Tatăl meu nu a mai vorbit cu mine trei luni. Din dorinta de a nu-l dezamagi la 21 de ani mi-am infiintat propria firma de consultanta media, iar cand mi-am luat licenta am renuntat la presa scrisa si mi-am continuat studiile la Strasbourg, in Consiliul Europei. În urma experientei de la Scoala Europeana de Stiinte Politice am scris cea de-a doua carte, “România de Culise”.
Totuşi, de ce te-ai intors în tară?
Pentru că am vrut sa exploatez informatiile acumulate la studiu, in Romania, iar sansa oferita de România TV, de a face echipa cu cei mai buni oameni din media m-a onorat. Le sunt recunoscatoare celor care au investit în mine încredere şi m-au lasat să descopăr tainele presei de la adevăraţii profesionişti.
Crezi că oamenii te-au judecat gresit de-a lungul timpului?
Multi m-au judecat dupa aparente. Nimeni nu a fost interesat de faptul ca am copilarit mai mult in Academa Romana sau că aveam doua locuri de munca la 18 ani pentru ca îmi doream să îmi câştig independeta financiară, faţă de părintii meu. Nici campaniile umanitare organizate alaturi de Leslie Hawke nu fost demne de luat in seama. Imi amintesc ca in urma cu 9 ani plimbam casete si foi printr-o televiziune, iar când m-am angajat la un cotidian scriam cu laptopul în brate, pe un scaun. Nu aveam birou nici măcar un birou. Toate aceste lucruri nu m-au descurajat, din contra, m-au determinat să îmi depăşesc condiţia.
Ai 27 de ani. Ce te-a impiedicat să nu te căsătoreşti si sa ai un copil?
Nu am fugit niciodata de responsabilitatea unei familii, insa am considerat ca sunt la varsta la care trebuie sa investesc in experienta mea profesionala. Poate suna a cliseu, însă a existat un moment când am renuntat la şansa de a-mi face o familie a mea si am ales libertatea profesionala si sansa de a ma dezvolta în cariera, de a acumula experienţă. Am luptat pentru independenta mea, neconditionata si am inteles ca in viata trebuie sa faci echipa cu omul de langa tine, nu sa fi intr-o permanenta concurenta. A venit, insa momentul in care imi doresc sa echilibrez balanta in viata mea si sa investesc tot ceea ce am mai bun sentimental intr-o familie. Însa lucrurile acestea, din păcate nu se programează.
Care sunt oamenii pe care îi apreciezi?
Parintele Iustin Parvu, de la Manastirea Petru Voda, cel care este , fara îndoială un Sfant pe pamant. Şi părinţii mei. Tatăl meu este întotdeauna reperul meu de moralitate si decenta. De la el am învăţat ca oamenii cu adevarat puternici nu îşi vor afisa niciodată acest atribut.
Aspiri la statutul de vedetă?
Nu, pentru că aş deveni reciclabilă. Vedetele trec o dată cu sezonul, prefer să fiu un om într-o lume a vedetelor şi să mă raportez la valorile pe care le-am învăţat acasă. Imi doresc sa fiu un bun profesionist, caci acestia nu se demodează niciodată.
Fetele de vârsta ta investesc mii de euro în haine, tu cu ce lucruri materiale te poţi lăuda?
Nu mi-am gasit niciodată fericirea intr-o pereche de pantofi de 1000 de euro sau o geanta de 5000 euro. Imi place sa cred ca investitiile mele sunt pe termen lung. Mereu am investit mai mult in biblioteca decat in dressing. Mare parte din banii castigati i-am investit in casa mea si in micile afaceri. Si totusi, imi amintesc ca in primul an de munca mi-am economisit salariul zece luni pentru a-mi darui o excursie la Paris cu parintii mei. A fost cadoul pe care mi l-am făcut singură de ziua mea!
Ştiu că ai un proces cu statul în care te lupti pentru 100.000 mp de teren şi mai multe case de patrimoniu. Ce vei face daca le vei câştiga?
Off... este vorba despre o mostenire lăsata de bunica mea, care implica niste terenuri si imobile ce ar trebui sa fie retrocedate. Procesul dureaza de zece ani si nu cred ca se va incheia nici în urmatorii zece. Nu îmi fac calcule pe ce as putea avea, însă imi doresc sa pun bazele unui centru de plasament. Să ştii că banii nu sunt un scop în viaţa mea. A fi bogat din punct de vedere material înseamna să ai multe probleme.
Zi-mi un lucru care nu se ştie despre tine şi ai vrea ca lumea să-l afle…
A venit momentul în care îmi doresc o familie a mea şi un copil. Acesta este planul meu pentru perioada următoare.
