Cum era să fie Mihai Bobonete răpus de Nichita Stănescu la BAC: „Leoaică tânără, iubirea”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Actorul a povestit că a rămas blocat și nu a știut numele marelui poet în timpul examenului la Limba și Literatura Română de la Bacalaureat, iar tentativele sale de a o păcăli pe profesoară, unele amuzante, au funcționat doar până la un punct.
Cuprins:
Mihai Bobonete și poezia sunt paraleli! Actorul de 41 de ani, cunoscut pentru rolul său din serialul „Las Fierbinți", de un deceniu la Pro TV, s-a lansat tot mai puternic în domeniul televiziunii online, prin podcastul său „Da bravo". Cu ocazia ultimei ediții, artistul și-a adus aminte în fața unui coleg de breaslă, Marius Florea Vizante, ce emoții i-a creat celebra poezie a lui Nichita Stănescu - „Leoaică tânără, iubirea". Și nu e vorba de emoții oferite sufletului, ci că ar putea pica examenul de Bacalaureat!
Poezie celebră
„Leoaică tânără, iubirea" este poezia lui Nichita Stănescu din volumul „O viziune a sentimentelor", apărut în 1964. Poemul este perceput ca fiind o capodoperă a liricii erotice românești, atrăgând atenția criticilor datorită originalității compoziției, remarcându-se, în special, prin metafore neașteptate, imagini transparente, proiecția cosmică și simetria compoziției. El face parte din lirismul erotic, fiind unul din textele de referință ale lui Nichita Stănescu.
I-a turuit gura cu „Moromete”
Mihai Bobonete i-a povestit lui Vizante că era pregătit pentru orice la BAC, dar nu și pentru poezii. Excela la alt capitol, „Moromeții", opera lui Marin Preda. „Pe bilețelul bătut la mașină, cum era înainte, nu se vedea numele lui Nichita Stănescu. Eu n-am învățat poeziile la Bacalaureat, în schimb, pe caracterizarea lui Ilie Moromete eram beton! Aveam comisie de la Urziceni, dădeam BAC-ul la Slobozia. Trag biletul și încep: Ilie Moromete stătea deasupra pe pragul casei, văzându-și copiii... Doar că profesoarele când au văzut că eu știu, au zis: «Foarte bine, asta ne-am prins că știi, treceți la poezie!»", și-a început Bobo relatarea amintirilor.
„Haideți, doamnă, dumneavoastră nu știți?!”
Încă nu a fost atins paroxismul, pentru că Mihai habar nu avea numele autorului! „Aici, poetul...". „Ce poet?". „Poetul care a scris foarte multe poezii...". Era o profesoară, o „cotoroanță". „Bobonete, ce poet a scris «Leoaică tânără, iubirea»?". „Păi, poetul care a scris toate poeziile, cele mai frumoase poezii de dragoste ale neamului nostru", i-am răspuns. „Foarte frumos, dar cum îl cheamă?". Nu vedeam ce scrie acolo, era un N, dar era șters după. „Haideți, doamnă, dumneavoastră ca profesoară nu știți?!". Eram praf. „Până nu-mi spui cine a scris-o, nu trecem mai departe!". „Doamna profesoară, noi suntem la cel mai tare liceu din Slobozia, Mate-Fizică și Informatică, dacă dumneavoastră la Urziceni nu știți cine a scris «Leoaică tânără, iubirea», dați-mi voie să nu vă spun nici eu, să vă țin în suspans, am spus cu tupeu", a încercat Bobo să tragă de timp, în speranța că va scăpa din vizorul exigentei profesoare.
„Cum să-l cheme? Nichita”
A avut o tentativă de a evada din strânsoare. „Am zis eu că poetul compară cel mai profund sentiment al omului, iubirea, cu leoaica, nu cu leul, care este regele regnului animal, leoaica fiind mai puternică decât leul, deci ca sentiment nu există ceva mai puternic... «Tinere, ești penibil! Nu suntem la zoologie să-mi vorbești mie de regn, de lei și leoaice, am vaga impresie că nu știi cum îl cheamă pe poet, pe Nichita și mai cum...». «Și mai cum ce?! Doamnă, insistați...». «Nu ca tine în prostie, nu știi cum îl cheamă pe Nichita". «Păi, cum să-l cheme? Nichita!». «Ieși afară!». N-aveam nicio treabă. Erau două subiecte, mi-au dat 10 pe Moromete și 2 pe Nichita. Mi-au dat 6 la română, la oral eram praf”, a rememorat Bobonete.
