"Am 28 de ani și tot nu îmi vine să cred, cât de copilă mă simt de câte ori vin acasă la părinți. Da, acum acasă e în casa mea și a lui Ducu din București, dar acasă la părinți este intotdeauna altceva. Mă simt altfel. Sunt parcă mult mai în largul meu. Nu îmi e frică să greșesc, pentru că știu că nu voi fi judecată, ci învățată cum să fac mai bine. Parcă toate grijile dispar dintr-o dată. Cred că partea asta îmi place cel mai mult. Că acasă la mama și la tata, oricât de rău mi-ar fi sau mi-ar merge, știu că totul va fi bine. Cum sunt și sentimentele astea! Cât ești adolescent, nu știi cum să faci să te desprinzi mai repede de părinți, să-ți câștigi independența și când ești adult nu știi cum să faci să te întorci mai des la ei.
Cred că cel mai mult contează experiența, vârsta. Realizezi și vezi altfel lucrurile prin ochii unui adult decât prin ochii unui adolescent. Cât de înșelătoare poate fi această perioadă! Atunci când crezi că le știi pe toate, că ești atotcunoscător și că părinții sunt demodați și învechiți în gândire, dar, de fapt, ei au întotdeauna dreptate.
Și acum regret certurile cu părinții din adolescentă, pentru că, îmi dau abia acum seama, aveau dreptate. Că, în mintea mea de rebelă, credeam că-mi vor răul, că nu mă înțeleg, când de fapt, era exact opusul, îmi voiau numai binele și se gândeau la viitorul meu. Bine măcar că perioada mea de rebeliune a fost destul de scurtă și că m-am trezit la realitate destul de repede", scrie Diana Dumitrescu pe blogul personal.