Exclusiv | Oana Zăvoranu, noi dezvăluiri despre copilăria ei: "Tata m-a învăţat să nu mint"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu pot exprima în cuvinte, deoarece acestea sunt prea sărace, modul în care eu l-am adorat pe tata, şi viceversa, ce fel de om a fost tata şi ce copilărie fericită şi îndestulată mi-a oferit acest părinte din momentul în care am venit pe lume. El m-a vrut cu disperare în viaţa lui, datorită lui exist şi tot sufletul meu i-a aparţinut lui. Mereu am simţit şi am gândit că nimeni nu a avut în lumea asta un tată iubit, aşa cum am avut eu. Dragostea noastră nu putea fi măsurată sau descrisă în cuvinte, nici înţeleasă de cineva. Dragostea noastră a fost ceva ce rarisim poţi întâlni.
În primul rând, ne asemănăm izbitor din punct de vedere fizic, mai apoi din punct de vedere sufletesc şi caracterial şi îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pe care o trăiesc pentru asta. De la tata am sufletul bun şi milos, de la tata am moştenit dragostea faţă de animale şi de mediul înconjurător, de la tata am învăţat să nu mint, să nu păcălesc, să nu fur şi să fiu un om demn în orice situaţie a vieţii. Pentru că doar cu demnitate poţi fi respectat. Indiferent cât ţi-ar fi de greu la un moment dat, trebuie să ai orgoliu şi să ştii să fii cu fruntea sus. Adevăratele caractere îndură, luptă, şi oricât de greu le-ar fi, sunt oameni demni, care răzbesc pe picioarele lor şi îşi creează un nume în viaţă, pe propriile lor puteri.
Niciodată pe tatăl meu, oricât de greu i-a fost (şi i-a fost cumplit de greu să stea cu o femeie ca Mărioara 18 ani şi să facă 7 ani de închisoare comunistă, din 1984 până în 1991), nu l-am văzut sau auzit lamentându- se sau plângându-se de ceva. Din închisoarea comunistă, unde a ajuns fără vină, doar pentru că se născuse liber şi boier şi nu a putut să se alinieze «regulilor » acelor vremuri în care toţi erau «membri şi tovarăşi de partid», nu avea cum să nu rămână cu sechele.
Intră acum pe shop.libertatea.ro şi cumpără, la un preţ excepţional, DVD-ul «Tatăl»!
