FOTO EXCLUSIV. Dana Războiu, așa cum nu a mai văzut-o nimeni. Vorbeşte deschis despre familie, bani şi viaţa online
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După ce a luat o pauză de la viața publică, Dana Războiu revine, așa cum nu a văzut-o nimeni până acum: mai înțeleaptă, mai sănătoasă, mai suplă și mai sinceră ca niciodată. În spatele perfecționismuluicu care abordează orice nou proiect, am descoperit o femeie sensibilă, care oscilează între nevoia de libertate și datoria față de familie și de cei doi copii, Victor (13) și Marc (7).Danarazboiu.ro. De ce încă un blog personal de lifestyle și educație de la o vedetă?
Blogul e o idee mai veche pe care abia acum am pus-o în practică, pentru că am acumulat multă experiență de viață. (râde) Mi se pun foarte multe întrebări despre ce mănânc, despre cum îmi educ copiii, despre cum a ajuns Victor să aibă performanțe în robotică, de exemplu, unde l-am dus, ce am făcut, și toate răspunsurile astea pe care eu le dau zilnic m-am gândit că ar fi bine să le scriu undeva, ca să ajungă la mai mulți oameni. Principalul scop al blogului este să îi ajute pe alții, să ofere informații din ceea ce am citit și am experimentat. Pentru că am citit foarte mult în domeniul nutriției, al parentingului în ultimii ani. Am copiii la o școală britanică și știu foarte multe despre acest învățământ total diferit de cel românesc, știu și ce funcționează, și ce nu funcționează la el. Am idee despre ce ar trebui să aplicăm și noi în România, pentru ca lucrurile să meargă un pic mai bine și pentru a avea copii mai fericiți la școală, care să învețe mai mult și mai ușor. E un blog unde toate informațiile sunt mai mult decât verificate, sunt experimentate pe copiii mei, pe pielea mea, nu sunt ceea ce eu cred, ci ceea ce a funcționat la mine. De exemplu, eu știu sigur că, dacă am citit cu copiii mei zece minute în fiecare seară, asta i-a ajutat să iubească lectura. În fiecare seară, fără excepție, fără nimic mai important de făcut, începând de pe la cinci ani și până pe la opt ani. Ai nevoie de minim doi ani și maxim cinci să pui un copil pe linia cea dreaptă cu lectura. La șapte ani și jumătate, copilul meu cel mic citește independent și este înnebunit după cărți, este ca și cum ar vedea dulciuri sau ciocolată, pentru că i-am prezentat cărțile ca pe ceva wow. Am aplicat tot felul de tips&tricks pentru asta. Îți dau un exemplu. Uneori, seara, copilul e obosit, nu are chef de citit, nu are chef de nimic, de fapt. Eu iau cartea lui și mă așez pe canapea și încep să citesc cu o voce suficient de înceată încât să nu mă audă bine. El mă întreabă ce carte e. Eu zic: „Nu-ți spun“ și din când în când exclam: „Wow, chiar a făcut asta? Nu pot să cred, a găsit umbrela!“. „Cine, cine a găsit umbrela?“, întreabă el, și așa, încet-încet, îl atragi spre lectură. Psihologii spun că viața noastră se stabilește în primii trei ani de viață. Dacă ne e greu să credem această teorie, care e adevărată, cei șapte ani de acasă care există în tradiția românească sunt foarte adevărați. Ce nu faci cu copilul tău în acești șapte ani e foarte greu să mai faci după. Conștiința se construiește în cei șapte ani.
