Lia Bugnar cară după ea un troler gri, un câine-actor și un alai de spectatori vrăjiți. Doamna care scrie piese cu ”accente lăutărești” și detestă ”femeile-gloabe”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un troler bizar, ce pare îmblănit, se odihnește pe holul teatrului Metropolis. În el sunt îndesate, ca în jobenul unui magician, “toate cele” ale unui spectacol de teatru independent. Pe el, o pereche de pantofi strălucitori, care te duc cu gândul la Dorothy, din Vrăjitorul din Oz. Și, lângă ele, stăpâna lor - o femeie înaltă, slabă, îmbrăcată neglijent-studiat-șic, și care trage după ea prin tot orașul nu doar trolerul, ci și un alai de spectatori vrăjiți. Este Lia Bugnar, cea mai în vogă regizoare și dramaturgă a momentului. Își petrece fiecare zi pe o scenă sau mai multe. Și reușește să pună în practică un concept interesant: teatrul nu e o clădire, ci oameni. În cazul ei, o femeie.
Lia Bugnar are acum nu mai puțin de patru spectacole în derulare la Metropolis, teatru ce lucrează exclusiv pe proiecte, fără regizori sau actori angajați. O zi normală înseamnă repetiții, apoi spectacol iar după aceea, târziu, are din nou spectacol la Cafe Godot, poate cel mai prietenos spațiu din București al artiștilor independenți. „Se discută foarte mult de calitatea spectacolelor în funcție de locul în care ele se întâmplă. Teorie la care eu nu ader. Și în materie de teatru funcționează zicala Omul sfințește locul.
Uneori un actor, un scenograf este atât de iubit încât poate să atragă spectatorii după el prin tot orașul”, a explicat, pentru Libertatea, Lia Bugnar, ideea de teatru care “nu e o clădire”. Chiar dacă a studiat actoria, scrie piese și o face relaxată, cu accente “lăutărești”, după cum singură spune. Și recunoaște că nu și-ar permite să monteze piese scrise de alții, dat fiind că nu are studii de Regie. “Și dacă e totuși să răspund la întrebare - ce piesă mi-ar plăcea să montez - mi-ar plăcea foarte tare să montez o piesă extrem de bine scrisă de-a mea. Deocamdată n-am scris-o, dar poate se va întâmpla”.
“Detest femeia slabă-gloabă nelucrată”
Colaborarea cu Teatrul Metropolis se traduce printr-un confort aproape burghez, după cum ne-a mărturisit. “Metropolis e o casă foarte primitoare pentru tot felul de artiști...regizori de diverse generații...E un loc și pentru spectatorii foarte pretențioși, elitiști chiar, și pentru spectatorul mai puțin cunoscător, relaxat...Plus că sunt cele mai ieftine bilete din oraș și scaunele cele mai confortabile”.
“Foarte mulți actori fac scamatorii ca să-și poată plăti chiria, să poată mânca”
“Sunt foarte mulți actori care fac scamatorii să-și poată plăti chirii, să poată mânca în fiecare zi. E foarte trist. Eu una încerc să dau de lucru cât mai multor actori, și se întâmplă asta. Am vreo 40 de actori care câștigă bani și datorită faptului că eu scriu și fac spectacole. Dar ar fi injust să spunem că asta se întâmplă numai cu actorii. În România foarte mulți oameni fac echilibristica asta de la lună la lună și n-aș particulariza așa, că noi actorii suntem ăi mai amărâți, că nu suntem. Nu lucrăm în mină. Facem una dintre cele mai invidiabile și frumoase meserii din lumea asta”, definește Lia Bugnar scena și tot ce e legat de ea.
Până și câinele ei e actor
